11 CANDIDAŢI PENTRU FUNCŢIA DE PRIMAR AL MUNICIPIULUI TULCEA!

PRIMLista finală a candidaţilor pentru funcţia de primar al municipiului, validată de Biroul Electoral Municipal Tulcea, este următoare, în ordinea validării şi afişării:
Tulcea:
1. Lucian Simion– PSD
2. Doru Şchiopu – independent
3. Ştefana Zibileanu – PNL
4. Bibu Nicolae – independent
5. Dumitru Vâlcu – PMP
6. Marius Tudorie – ALDE
7. Marian Valentin Şelaru – independent
8. Cornel Bâlbu – PND
9. Teodor Georgian Chiper – PRU
10. Constantin Hogea – independent
11. Mircea Petria – PRM
În perioada următoare vom prezenta şi platformele program propuse de candidate.

6 Răspunsuri la 11 CANDIDAŢI PENTRU FUNCŢIA DE PRIMAR AL MUNICIPIULUI TULCEA!

  1. JENICA GEMANARU spune:

    toti doresc binele acestui oras !

  2. JAN spune:

    ZIBILEANU STEFANA
    -ARE LIPSA IN CV 9 ani
    -A FACUT FACULTATEA LA 31 ANI
    -A FACUT FACULTATEA SI MASTER IN TULCEA(nu se compara cu un dr. ing.)(la Tulcea nu se face facultate)NU POTI PUNE PE CINEVA CU FACULTATEA FACUTA LA TULCEA SA FIE PRIMAR

  3. Başpunar spune:

    Este o diversiune, doamna Zibileanu Ştefana a absolvit cursurile facultății la Carcaliu.
    Zibileanu Ştefana în calitate de director (funcţie publică de autoritate) al Direcţiei de Asistenţă şi Protecţie Socială, instituţie publică din cadrul Consiliului Local Tulcea, finanţată integral din bugetul local, a încheiat contract individual de muncă cu Zibileanu Ştefana, doar „eu centrez, eu dau cu capul”, în baza Legii nr.53/2003 privind Codul Muncii, cu modificările şi completările ulterioare. Prin această „inginerie” doamna Director (funcţie publică de autoritate) al Direcţiei de Asistenţă şi Protecţie Socială Zibileanu Ştefana susține că face parte din categoria personalului contractual, eludând în mod grosolan prevederile:
    – art. 175 alin.(1) şi alin ( 2) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, art. 175 alin.(1) şi alin ( 2), care prevede că: „Funcţionar public, în sensul legii penale, este persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără o remuneraţie;
    b) exercită o funcţie de demnitate publică sau o funcţie publică de orice natură;
    c) exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat, atribuţii legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia.(2) De asemenea, este considerată funcţionar public, în sensul legii penale, persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autorităţile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public”. Art. 175 alin. (2) din Codul penal asimilează funcţionarului public şi persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autorităţile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestuia cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public.
    Aşadar, pentru ca o persoană să facă parte din această categorie este necesară întrunirea, în mod cumulativ, a două cerinţe obligatorii: să exercite un serviciu de interes public şi să fie învestită cu îndeplinirea respectivului serviciu public de către o autoritate publică sau să exercite serviciul de interes public sub controlul ori supravegherea unei autorităţi publice, cum este cazul dvs. d-na Zibileanu Ştefana, [a se vedea Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 20 din 29 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, nr. 766 din 22 octombrie 2014].
    De altfel la art. 117 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prevede că, citez:„Dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile legislaţiei muncii, precum şi cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislaţiei specifice funcţiei publice”. Doamna Zibileanu Ştefana, aveţi doua opţiuni, ori va cereţi afara şi vă schimbaţi colegii/specialiştii în drept sau stângu’ din Hagilar, Carcaliu, Eschibaba şi Tistimelu ori continuaţi să ne minţiţi penal cu neruşinare?!

    • Ionuţ (Onu) Jder spune:

      DECIZIE Nr. 20 din 29 septembrie 2014
      EMITENT: ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE – COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE DREPT ÎN MATERIE PENALĂ
      PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 766 din 22 octombrie 2014
      Art. 147 din Codul penal din 1969: „Prin <> se înţelege orice persoană care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost învestită, o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei unităţi dintre cele la care se referă art. 145.
      Prin <> se înţelege persoana menţionată în alin. 1, precum şi orice salariat care exercită o însărcinare în serviciul unei alte persoane juridice decât cele prevăzute în acel alineat.”
      Art. 175 din Codul penal: „(1) Funcţionar public, în sensul legii penale, este persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără o remuneraţie:
      a) exercită atribuţii şi responsabilităţi, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor puterii legislative, executive sau judecătoreşti;
      b) exercită o funcţie de demnitate publică sau o funcţie publică de orice natură;
      c) exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat ori al unei persoane juridice declarate ca fiind de utilitate publică, atribuţii legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia.
      (2) De asemenea este considerată funcţionar public, în sensul legii penale, persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autorităţile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public.”
      Art. 176 din Codul penal: „Prin termenul <> se înţelege tot ce priveşte autorităţile publice, instituţiile publice sau alte persoane juridice care administrează sau exploatează bunurile proprietate publică.”
      Art. 2 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare: „Funcţia publică reprezintă ansamblul atribuţiilor şi responsabilităţilor, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor de putere publică de către administraţia publică centrală, administraţia publică locală şi autorităţile administrative autonome.”
      Art. 2 alin. (2) teza întâi din aceeaşi lege: „Funcţionarul public este persoana numită, în condiţiile legii, într-o funcţie publică.”
      În ceea ce priveşte art. 175 alin. (1) lit. b) teza a doua din Codul penal, care menţionează că sunt consideraţi funcţionari publici, pe lângă demnitari, şi persoanele care ocupă o funcţie publică de orice natură, intră în această categorie funcţionarii publici, astfel cum aceştia sunt definiţi de Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, dar şi persoanele care ocupă o funcţie publică de autoritate, ce reprezintă, potrivit doctrinei, o funcţie ocupată de o persoană care aparţine unui organ de conducere dintr-o autoritate publică sau o structură a acesteia, ca urmare a actului de alegere sau numire. Intră în această categorie toate funcţiile de conducere, înalţii funcţionari publici şi managerul public.
      De asemenea fac parte din această categorie, pe lângă persoanele al căror statut este reglementat exclusiv de Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, şi funcţionarii publici cu statut special (funcţionarii parlamentari, lucrătorii de poliţie, inspectorii antifraudă etc.).
      În fine, este considerată funcţionar public, conform art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul penal, persoana care exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat ori al unei persoane juridice declarate ca fiind de utilitate publică, atribuţii legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia.
      Astfel, în condiţiile în care cele două categorii de funcţionari publici la care se referă art. 175 alin. (1) lit. a) şi b) din Codul penal se pot încadra în sfera persoanelor care îşi desfăşoară activitatea în cadrul instituţiilor publice, prevederile art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul penal au în vedere o categorie distinctă de persoane, şi anume persoanele care îşi desfăşoară activitatea în domeniul economic, în cadrul unor persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat.
      Intră în această categorie salariaţii care îşi desfăşoară activitatea într-o funcţie de conducere sau de execuţie în cadrul regiilor autonome naţionale sau locale, societăţilor naţionale sau companiilor naţionale, dar şi cei care desfăşoară o activitate în cadrul asociaţiilor şi fundaţiilor, persoane juridice de drept privat fără scop lucrativ.
      Art. 175 alin. (2) din Codul penal asimilează funcţionarului public şi persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autorităţile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestuia cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public.
      Aşadar, pentru ca o persoană să facă parte din această categorie este necesară întrunirea, în mod cumulativ, a două cerinţe obligatorii: să exercite un serviciu de interes public şi să fie învestită cu îndeplinirea respectivului serviciu public de către o autoritate publică sau să exercite serviciul de interes public sub controlul ori supravegherea unei autorităţi publice.
      Analiza îndeplinirii primei cerinţe, care vizează sfera atribuţiilor persoanei, se face ţinând seama de definiţia dată serviciului de interes public în doctrina de drept administrativ. Altfel spus, trebuie observat dacă, prin realizarea serviciului, se urmăreşte satisfacerea unor nevoi de interes general şi dacă se relevă, în mod direct sau indirect, o autoritate publică.
      Cu referire la cea de-a doua condiţie, care priveşte relaţia persoanei ce realizează serviciul public cu autorităţile publice, aceasta este îndeplinită, alternativ, dacă învestirea pentru îndeplinirea serviciului s-a făcut de către o autoritate publică ori dacă activitatea persoanei este supusă controlului sau supravegherii unei autorităţi publice, indiferent de modalitatea de învestire.
      Prin învestirea pentru realizarea unui serviciu public se înţelege fie acordarea calităţii din care derivă obligaţia de a realiza respectivul serviciu de către o autoritate publică (numirea în funcţia de notar, autorizarea ca interpret etc.), fie încredinţarea realizării serviciului de interes public printr-o decizie a autorităţii (numirea de către instanţa judecătorească a administratorului şi lichidatorului judiciar în cadrul procedurii insolvenţei ori a expertului tehnic judiciar).
      Sunt incluşi, aşadar, particularii care primesc gestiunea unui serviciu public naţional sau local, economic sau sociocultural, devenind, astfel, de utilitate publică. Este vorba despre subiecţi care îşi desfăşoară activitatea în cadrul persoanelor juridice de drept privat cu scop lucrativ: societăţi comerciale care, prin intermediul contractelor administrative, valorifică, în interesul colectivităţii, naţionale sau locale, după caz, bunurile şi serviciile publice.
      Pe de altă parte, unele dintre persoanele care exercită profesii liberale sunt considerate „funcţionari publici”, în condiţiile art. 175 alin. (2) teza a doua din Codul penal, atunci când, deşi funcţionează în baza unei legi speciale şi nu sunt finanţate de la bugetul de stat, exercită un serviciu de interes public şi sunt supuse controlului sau supravegherii unei autorităţi publice.
      Aşadar, sunt asimilaţi funcţionarilor publici şi persoanele fizice care exercită o profesie de interes public pentru care este necesară o abilitare specială a autorităţilor publice, aşa-numitele profesii liberale. În acest sens se constată că profesiile liberale se organizează şi se exercită numai în condiţiile legii, ale statutului profesiei şi codului deontologic şi au statutul unor funcţii autonome, care se exercită în birouri sau cabinete ori în cadrul asociaţiilor profesionale înfiinţate potrivit legii.

    • Ionuţ (Onu) Jder spune:

      DECIZIE Nr. 20 din 29 septembrie 2014
      EMITENT: ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE – COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE DREPT ÎN MATERIE PENALĂ
      PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 766 din 22 octombrie 2014
      Art. 147 din Codul penal din 1969: „Prin <> se înţelege orice persoană care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost învestită, o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei unităţi dintre cele la care se referă art. 145.
      Prin <> se înţelege persoana menţionată în alin. 1, precum şi orice salariat care exercită o însărcinare în serviciul unei alte persoane juridice decât cele prevăzute în acel alineat.”
      Art. 175 din Codul penal: „(1) Funcţionar public, în sensul legii penale, este persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără o remuneraţie:
      a) exercită atribuţii şi responsabilităţi, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor puterii legislative, executive sau judecătoreşti;
      b) exercită o funcţie de demnitate publică sau o funcţie publică de orice natură;
      c) exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat ori al unei persoane juridice declarate ca fiind de utilitate publică, atribuţii legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia.
      (2) De asemenea este considerată funcţionar public, în sensul legii penale, persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autorităţile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public.”
      Art. 176 din Codul penal: „Prin termenul <> se înţelege tot ce priveşte autorităţile publice, instituţiile publice sau alte persoane juridice care administrează sau exploatează bunurile proprietate publică.”
      Art. 2 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare: „Funcţia publică reprezintă ansamblul atribuţiilor şi responsabilităţilor, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor de putere publică de către administraţia publică centrală, administraţia publică locală şi autorităţile administrative autonome.”
      Art. 2 alin. (2) teza întâi din aceeaşi lege: „Funcţionarul public este persoana numită, în condiţiile legii, într-o funcţie publică.”
      În ceea ce priveşte art. 175 alin. (1) lit. b) teza a doua din Codul penal, care menţionează că sunt consideraţi funcţionari publici, pe lângă demnitari, şi persoanele care ocupă o funcţie publică de orice natură, intră în această categorie funcţionarii publici, astfel cum aceştia sunt definiţi de Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, dar şi persoanele care ocupă o funcţie publică de autoritate, ce reprezintă, potrivit doctrinei, o funcţie ocupată de o persoană care aparţine unui organ de conducere dintr-o autoritate publică sau o structură a acesteia, ca urmare a actului de alegere sau numire. Intră în această categorie toate funcţiile de conducere, înalţii funcţionari publici şi managerul public.
      De asemenea fac parte din această categorie, pe lângă persoanele al căror statut este reglementat exclusiv de Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, şi funcţionarii publici cu statut special (funcţionarii parlamentari, lucrătorii de poliţie, inspectorii antifraudă etc.).
      În fine, este considerată funcţionar public, conform art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul penal, persoana care exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat ori al unei persoane juridice declarate ca fiind de utilitate publică, atribuţii legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia.
      Astfel, în condiţiile în care cele două categorii de funcţionari publici la care se referă art. 175 alin. (1) lit. a) şi b) din Codul penal se pot încadra în sfera persoanelor care îşi desfăşoară activitatea în cadrul instituţiilor publice, prevederile art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul penal au în vedere o categorie distinctă de persoane, şi anume persoanele care îşi desfăşoară activitatea în domeniul economic, în cadrul unor persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat.
      Intră în această categorie salariaţii care îşi desfăşoară activitatea într-o funcţie de conducere sau de execuţie în cadrul regiilor autonome naţionale sau locale, societăţilor naţionale sau companiilor naţionale, dar şi cei care desfăşoară o activitate în cadrul asociaţiilor şi fundaţiilor, persoane juridice de drept privat fără scop lucrativ.
      Art. 175 alin. (2) din Codul penal asimilează funcţionarului public şi persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autorităţile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestuia cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public.
      Aşadar, pentru ca o persoană să facă parte din această categorie este necesară întrunirea, în mod cumulativ, a două cerinţe obligatorii: să exercite un serviciu de interes public şi să fie învestită cu îndeplinirea respectivului serviciu public de către o autoritate publică sau să exercite serviciul de interes public sub controlul ori supravegherea unei autorităţi publice.
      Analiza îndeplinirii primei cerinţe, care vizează sfera atribuţiilor persoanei, se face ţinând seama de definiţia dată serviciului de interes public în doctrina de drept administrativ. Altfel spus, trebuie observat dacă, prin realizarea serviciului, se urmăreşte satisfacerea unor nevoi de interes general şi dacă se relevă, în mod direct sau indirect, o autoritate publică.
      Cu referire la cea de-a doua condiţie, care priveşte relaţia persoanei ce realizează serviciul public cu autorităţile publice, aceasta este îndeplinită, alternativ, dacă învestirea pentru îndeplinirea serviciului s-a făcut de către o autoritate publică ori dacă activitatea persoanei este supusă controlului sau supravegherii unei autorităţi publice, indiferent de modalitatea de învestire.
      Prin învestirea pentru realizarea unui serviciu public se înţelege fie acordarea calităţii din care derivă obligaţia de a realiza respectivul serviciu de către o autoritate publică (numirea în funcţia de notar, autorizarea ca interpret etc.), fie încredinţarea realizării serviciului de interes public printr-o decizie a autorităţii (numirea de către instanţa judecătorească a administratorului şi lichidatorului judiciar în cadrul procedurii insolvenţei ori a expertului tehnic judiciar).
      Sunt incluşi, aşadar, particularii care primesc gestiunea unui serviciu public naţional sau local, economic sau sociocultural, devenind, astfel, de utilitate publică. Este vorba despre subiecţi care îşi desfăşoară activitatea în cadrul persoanelor juridice de drept privat cu scop lucrativ: societăţi comerciale care, prin intermediul contractelor administrative, valorifică, în interesul colectivităţii, naţionale sau locale, după caz, bunurile şi serviciile publice.
      Pe de altă parte, unele dintre persoanele care exercită profesii liberale sunt considerate „funcţionari publici”, în condiţiile art. 175 alin. (2) teza a doua din Codul penal, atunci când, deşi funcţionează în baza unei legi speciale şi nu sunt finanţate de la bugetul de stat, exercită un serviciu de interes public şi sunt supuse controlului sau supravegherii unei autorităţi publice.
      Aşadar, sunt asimilaţi funcţionarilor publici şi persoanele fizice care exercită o profesie de interes public pentru care este necesară o abilitare specială a autorităţilor publice, aşa-numitele profesii liberale. În acest sens se constată că profesiile liberale se organizează şi se exercită numai în condiţiile legii, ale statutului profesiei şi codului deontologic şi au statutul unor funcţii autonome, care se exercită în birouri sau cabinete ori în cadrul asociaţiilor profesionale înfiinţate potrivit legii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *