Cea mai veche fotografie tulceană – Cândva fotograf tulcean (3)

Una din cele mai dragi serii de articole publicate în misterele dunării este cea dedicată primilor fotografi tulceni. Acești adevărați artiști ai luminii și umbrelor sunt, din multe puncte de vedere, mai interesanți chiar decât funcționari inutili sau conducători ai urbei, care au trecut ca și Crivățul iarna, nelăsând în urma lor absolut nimic. Fotografii de studio tulceni au fost însă niște adevărați aventurieri, care au venit, înarmați, cu aparatele lor foto, în acest capăt de lume unde, nu se știe precis, dacă se termina sau începea lumea civilizată (sigur, erau însă marginile  lumilor orientale și occidentale!).

   Și nu erau doar niște boemi în căutarea de aventuri exotice, aveau cunoștințe solide de fizică și, mai ales, chimie, obligatorii pentru știința folosirii primitivelor aparate de fotografiat, dar care erau însă atât de complicate privind negativele ce se făceau din sticlă tratată cu săruri de argint, sau rețetele alambicate de revelatori și băi fixative ale căror aburi ardeau pielea și ochii. În plus, curentul electric avea să sosească la Tulcea abia peste câțiva zeci de ani (1912), iar deplasarea la domiciliul clienților era o adevărată aventură, cu transportul aparaturii și a negativelor de sticlă, mai complicat decât a ouălor proaspete, unde cel mai mic accident putea fi un dezastru.

Nici tulcenii nu erau mai prejos, în majoritatea fotografiilor cu ei, ce au reușit să călătorească aproape 150 de ani, în timp, aceștia nu sunt ceea ce au fost cu adevărat, ci ceea și-ar fi dorit să fie. Pentru că fotografii anilor 1870 le ofereau această adevărată magie de-ai transforma aproape ca în visele lor. Pentru aceasta, studiourile foto, cele mai pricopsite, aveau în dotare adevărate garderobe cu hainele cele mai la modă, chiar dacă cămășile albe nu aveau decât pieptul, gulerul și manșetele, iar crinolinele damelor erau făcute din hârtie creponată. La toate acestea se adăugau butaforia ce conținea de la peisaje idilice până la automobile din carton.

CITITI MAI MULT PE mistereledunarii.wordpress.com