OPOZIŢIE LA PUTERE: SENATORUL BELACURENCU ACUZA MINISTERUL MUNCII DE INCOMPETENŢĂ!

 

Trifon Belacurencu

Trifon Belacurencu

Un răspuns la o interpelare adresate Ministerului Muncii este calificat drept inacceptabil de către senatorul tulcean Trifon Belacurencu (PSD). Acesta îşi acuza partenerii de guvernare de rea credinţă sau incompetenţă, motivul putând fi citit integral mai jos.

„În şedinţa Senatului din 9.09.2013 am revenit asupra interpelării cu privire la aplicarea dreptului legal la pensie. Răspunsul îl consider inacceptabil şi nu este susţinut corect nici din punct de vedere al principiilor generale de drept.
Ministerul pare a nu avea nici un fel de soluţie pentru a rezolva o problemă stringentă şi încearcă să găsească tot felul de motive pentru a nu aplica, la nivelul Caselor de Pensii, Decizia nr.19/2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Trebuie să recunosc că nu îmi dau seama dacă este vorba de rea-credinţă sau de incompetenţă, dar răspunsul cu siguranţă nu este satisfăcător.
Mă voi gândi serios dacă mai are rost să revin cu o nouă interpelare.
Aştept şi comentariile dumneavoastră.
În continuare voi reda în integralitate răspunsul ministerului:
„RĂSPUNS
La interpelarea adresată ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice, de domnul senator Belacurencu Trifon, aparţinând Grupului parlamentar al PSD referitoare la „aplicarea dispoziţiilor legale privind stabilirea dreptului la pensie „, vă comunicăm următoarele:

Prin Decizia nr. 19 din 17.10.2011, publicată în Monitorul Oficial nr. 824/22.11.201 1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a soluţionat favorabil recursul în interesul legii privind stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, hotărând astfel:

«în interpretarea dispoziţiilor art. 2 lit. e), art. 78 şi art. 164 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi ale art. 1 şi 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabileşte că:
Formele de retribuire obţinute în acord global, prevăzute de art. 12 alin. 1 lit. a) din Legea retribuirii după cantitatea şi calitatea muncii nr. 57/1974, vor fi luate în considerare la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut şi, pentru acestea, s-a plătit contribuţia de asigurări sociale la sistemul public de pensii».
Prin urmare, considerăm că, Decizia nr. 19/2011 este relevantă numai în cazul persoanelor care, la data intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010, se aflau în litigiu cu casele de pensii iar litigiul nu a fost soluţionat, sau în cazul persoanelor ale căror cereri de pensionare au fost soluţionate potrivit Legii nr. 19/2000, deşi Legea nr. 263/2010 era în vigoare.

Potrivit art. 330 ind. 7, alin. (4) din Codul de procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României.

În considerentele Deciziei şi în dispozitivul acesteia se face referire la acte normative în prezent abrogate.

Reformarea sistemului de pensii din România a devenit o necesitate după anul 1990, urmare evoluţiei socio-economice, fapt realizat prin adoptarea Legii nr. 19/2000 şi, ulterior, a Legii nr. 761/70I0.

Totuşi, la elaborarea legilor menţionate şi din raţiunea de a nu crea dificultăţi viitorilor beneficiari ai sistemului public în procurarea documentelor doveditoare, nu se putea ignora legislaţia anterioară datei de 01 04.2001.
Astfel, potrivit legislaţiei actuale, pentru perioadă anterioară datei de 01 04 2001, la determinarea punctajelor lunare se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere al acestora în carnetul de muncă, precum şi sporurile cu caracter permanent care au făcut parte din baza de calcul utilizată la stabilirea pensiei, conform legislaţiei în vigoare în acea perioadă Precizăm că, potrivit prevederilor art 10 din Legea nr 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale şi asistenţă socială:

„Baza de calcul la stabilirea pensiei este media din 5 ani lucraţi consecutiv, la alegere, din ultimii 10 ani de activitate, a salariului de bază şi a următoarelor:

– Sporul de vechime în muncă.
– Sporul pentru lucrul în subteran, precum şi pentru lucrul pe platformele marine de foraj şi extracţie;
– Indemnizaţia de zbor;
– Sporul pentru condiţii grele de muncă;
– Sporul pentru lucrul sistematic peste programul normal;
– Sporul pentru exercitarea unei funcţii suplimentare;
– Alte sporuri cu caracter permanent prevăzute în contractele individuale de muncă, potrivit legii”

De asemenea, considerăm că nu se pune problema discriminării persoanelor care au realizat stagii de cotizare anterior datei intrării în vigoare a Legii nr 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale în defavoarea celor care au realizat stagii de cotizare ulterior datei menţionate, întrucât pensionarii sistemului public, cu excepţia unor cazuri de beneficiari de pensie de invaliditate, au cea mai mare parte a stagiului de cotizare realizat anterior datei menţionate.

În momentul în care s-ar valorifica adeverinţele care dovedesc venituri în acord – fapt ce contravine prevederilor legale în vigoare – s-ar crea discriminări între persoanele care au realizat stagii de cotizare în aceeaşi perioadă dar, în situaţia marii majorităţi a acestora, unităţile angajatoare s-au desfiinţat, arhivele s-au pierdut şi, în consecinţă, nu vor putea prezenta adeverinţele menţionate.

Un alt aspect, deloc de neglijat, ar fi imposibilitatea controlului realităţii conţinutului acestor adeverinţe, a entităţilor care le eliberează şi deci posibilitatea fraudării sistemului public de pensii precum şi faptul că în multe domenii de activitate angajaţii care erau plătiţi în acord global, prestări servicii etc. au realizat venituri în acord mai mici decât salariul de încadrare, situaţie care ar determina o reducere a cuantumului pensiilor deja stabilite.

Menţionăm că, în anul 2009, prin Decizia nr. 30/2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -Secţiile Unite – a respins recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, referitor la posibilitatea luării în considerare a formelor de retribuire în acord global, motivând că „textele de lege enunţate, fiind clare şi lipsite de echivoc, nu suntem în prezenţa unei ambiguităţi de reglementare, astfel încât nu se poate considera că problema de drept supusă examinării este susceptibilă de a fi soluţionată diferit de instanţele judecătoreşti”

Cu deosebită consideraţie,
Mariana CÂMPEANU
Ministrul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice”