COOPERARE ROMÂNO-FRANCEZĂ ÎN DOMENIUL ARIILOR PROTEJATE: REZERVAŢIA BIOSFEREI DELTA DUNĂRII ŞI PARCUL NATURAL REGIONAL CAMARGUE

SAMSUNG CSC

Marţi, 11 octombrie 2016, s-a semnat Memorandumul de Înţelegere între Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării –  România (ARBDD) şi Sindicatul Mixt de Administrare a Parcului Natural Regional Camargue (PNRC) din Republica Franceză privind  cooperarea în domeniul ariilor protejate. Necesitatea semnării Memorandumului de Înţelegere a reieşit din prevederile convenţiilor internaţionale la care România este Parte, cât şi din Rezoluţia CM/ResDip(2010)17, privind reînnoirea Diplomei Europei pentru Delta Dunării.

La ceremonia de semnare au participat reprezentanții celor două arii naturale protejate, ai Ambasadei Franţei, Comitetelor Naționale MAB România și MAB Franţa, Fundaţia Veolia,  Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor, Ministerului Afacerilor Externe, Consiliului Județean Tulcea, Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare Delta Dunării, Institutului Tour du Valat autorităților publice locale din Delta Dunării şi regiunea Camargue.

Prin implementarea acestui Memorandum de Înţelegere, participanţii vor duce la îndeplinire obligaţiile asumate prin convenţiile internaţionale la care şi România şi Republica Franceză sunt Părţi. Totodată, aria de cooperare în domeniul protecţiei mediului se va extinde. Îmbunătăţirea cooperării internaţionale va avea ca efect evaluarea suplimentară comună a efectelor asupra mediului determinate de anumite proiecte şi activităţi economice, precum şi stabilirea unor măsuri de diminuare a posibilului impact negativ asupra mediului.

 Informaţii suplimentare:

Urmare discuţiilor purtate în perioada 2015- 2016, a fost elaborat un Memorandum de Înţelegere între Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării şi Sindicatul Mixt de Administrare a Parcului Natural Regional Camargue privind cooperarea în domeniul ariilor protejate având ca obiectiv dezvoltarea cooperării pe termen lung în domeniul ariilor protejate, pe baza principiilor de egalitate, reciprocitate şi beneficiu reciproc.

Aşa cum se ştie deja, Rezervaţia Biosferei Delta Dunării este o zonă de importanţă ecologică naţională şi internaţională, care cuprinde următoarele unităţi fizico – geografice: Delta Dunării, sărăturile Murighiol – Plopu, complexul lagunar Razim-Sinoe, Dunărea maritimă până la Cotul Pisicii, sectorul Isaccea – Tulcea cu zona inundabilă, litoralul Mării Negre de la Braţul Chilia până la Capul Midia, apele maritime interioare şi marea teritorială, până la izobata de 20 m inclusiv. Rezervaţia Biosferei Delta Dunării, înfiinţată în anul 1990, ocupă o suprafaţă de 580.000 ha şi funcţionează conform prevederilor Legii nr. 82/1993 privind constituirea Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării”, cu completările şi modificările ulterioare.

Valoarea naturală şi ştiinţifică a Deltei Dunării a condus la includerea sa pe:

• Lista Patrimoniului Mondial Natural a Convenţiei privind protecţia patrimoniului mondial, cultural şi natural (Convenţia Patrimoniului Mondial, Franţa, 1972), fiind singurul site natural cu care România este înscrisă pe Listă, şi
• Lista Zonelor Umede de Importanţă Internaţională, întocmită sub Convenţia asupra Zonelor Umede de Importanţă Internaţională, în special ca habitat al păsărilor acvatice (Convenţia Ramsar, Iran, 1972).

În anul 2000, Rezervaţia Biosferei Delta Dunării a primit Diploma Europei a Ariilor Protejate acordată de Consiliului Europei, în cadrul Convenţiei privind conservarea vieţii sălbatice şi a habitatelor naturale europene (Convenţia de la Berna, 1979), reînnoită pentru 5 ani în anul 2005, şi pentru 10 ani în anul 2010. Cu acest prilej au fost făcute unele recomandări, printre care şi analizarea posibilităţii dezvoltării cooperării cu alte site-uri, care sunt delte, pentru care a fost acordată Diploma Europei a Ariilor Protejate, precum Rezervaţia Naţională Camargue din Franţa şi Parcul National Donana din Spania.

 Parcul Natural Regional Camargue a fost creat în anul 1970 iar în anul 1986 a fost desemnat ca site Ramsar, fiind de asemenea şi Rezervaţie a Biosferei şi site căruia i s-a acordat Diploma Europei a Ariilor Protejate, reînnoită în anul 2006 şi în anul 2011. Rezervaţia Naturală Camargue este propusă pentru desemnare şi ca site al Patrimoniului Mondial Natural (20.000 ha).

Zona se află în sudul regiunii Arles, între Marea Mediterană şi cele două braţe ale fluviului Rhone, cunoscute ca Micul Rhone şi Marele Rhone. Suprafaţa sa este de 930 km². Este o zonă plană vastă care cuprinde lagune, tăiate din mare de bariere de nisip şi încercuite de mlaştini acoperite de stuf. Acestea din urmă sunt înconjurate de zone mari, cultivate.

Aproximativ o treime din Camargue este formată din lacuri sau mlaştini. Zona centrală din jurul coastei a fost protejată ca şi parc regional încă din anul 1927, ca recunoaştere a importanţei sale deosebite ca paradis al păsărilor sălbatice. În anul 2008 a fost încorporată în zona mai mare denumită Parc Natural Regional Camargue.

În Parcul Natural Regional Camargue sunt peste 400 de specii de păsări, iazurile sale sărăturate fiind unele dintre puţinele habitate rămase pentru marele flamingo. Zona este faimoasă pentru taurul Camargue (taur de luptă exportat în Spania) şi calul Camargue (albul camarguez), fiind zonă naturală de reproducere a acestor cai sălbatici. Flora este adaptată la condiţiile saline din zonă.

Conform prevederilor Memorandului de Înţelegere, participanţii vor dezvolta cooperarea în următoarele domenii:

• conservarea biodiversităţii şi managementul ariilor protejate, în special a zonelor umede;
• protejarea speciilor şi habitatelor de patrimoniu sau de interes comunitar (Natura 2000);
• legătura dintre activităţile umane tradiţionale, habitatele şi zonele umede (pescuit, exploatarea stufului, creşterea animalelor şi agricultură, exploatarea sării), precum şi punerea în aplicare a abordărilor calitative (MAB UNESCO);
• reducerea poluării apelor fluviilor Ron şi Dunărea;
• promovarea unui turism durabil şi a unor activităţi de sensibilizare privind mediul;
• gestionarea dezvoltării turismului, cu precădere în ariile sensibile;
• gestionarea ţărmurilor şi a inundaţiilor marine sau fluviale;
• educaţie de mediu şi activităţi de conştientizare privind ariile protejate; şi
• alte subiecte relevante de interes comun în domeniul biodiversităţii.