Deputatul George Şişcu: „Trebuie să fim mândri că suntem dobrogeni”!
Actualitate 13 noiembrie 2017 D.C.
Cu ocazia sărbătorii “Ziua Dobrogei”, le doresc tuturor dobrogenilor multă sănătate şi împliniri şi îi îndemn să fie mândri că locuiesc în acest tărâm binecuvântat dintre Dunăre şi Mare.
Proiectul de lege privind instituirea acestei zile a fost adoptat la 9 septembrie 2015 de Plenul Camerei Deputaţilor, iar data de 14 noiembrie comemorează ziua în care, în 1878, Dobrogea a revenit la teritoriul naţional, după Războiul de Independentă.
După ce războiul s-a încheiat, la Congresul Internaţional de la Berlin, România a obţinut recunoaşterea independentei de stat şi Dobrogea de nord, cu Delta Dunării şi Insula Şerpilor au revenit la Patria Mamă. Pe 14 noiembrie 1878 a fost citită la Brăila „Proclamaţia către dobrogeni” a Principelui României Carol I de Hohenzollern, care oficializa preluarea de către România a administraţiei Dobrogei.
În acest document se preciza că România a dat jertfe grele în război şi se invocau drepturile istorice asupra acestui teritoriu (“vechea posesiune a lui Mircea cel Bătrân şi a lui Ştefan cel Mare”). Statul român îşi propunea să garanteze „viaţa, onoarea şi prosperitatea tuturor locuitorilor, de orice naţionalitate şi religie”. Erau anunţate măsuri urgente pentru instaurarea ordinii şi legalităţii, desfiinţarea unor dări împovărătoare şi reducerea altor obligaţii.
Soldaţilor li se aducea aminte că intră în Dobrogea „ca fraţi ai unor locuitori cari de acum sunt cetăţenii noştri”. Li se cerea să acorde protecţie şi să arate iubire fată de locuitorii de alt neam şi religie, să fie model de „bravură şi disciplină”, ca „mai înainte mergători ai legalităţii şi civilizaţia uniunii europene”.
Prinţul Carol a ţinut şi el să pună piciorul pe pământul Dobrogei în ziua istorică de 14 Noiembrie 1878. De aceea, a trecut Dunărea cu o şalupă, de la Brăila la Ghecet şi a asistat împreună cu I.C. Brătianu la slujba oficiată de Episcopul Melchisedec.
La Tulcea, capitală de până atunci a Dobrogei, au fost amplasate trei mari arcuri de triumf – unul în port şi celelalte două de traseul spre Catedrala Sf. Nicolae. Martori oculari au descris atmosfera de mare sărbătoare din oraş: mii de oameni se adunaseră pe cheiurile Dunării şi străzile principale, iar în dreptul debarcaderului aşteptau notabilii oraşului.
Cei aproximativ 3000 de dorobanţi, cavaleri şi tunari romani au debarcat „în sunetul muzicilor militare, a bubuitului tunurilor de pe vasele de război, a sunetului clopotelor de la biserici şi a strigătelor de urale nesfârşite ale mulţimii de pe cheiuri şi străzi.
În fata Catedralei s-a oficiat un Tedeum, după care generalul Angelescu a primit defilarea armatei pe strada Babadag, în dreptul caselor Elman. A urmat încartiruirea trupelor şi apoi s-au desfăşurat manifestări artistice la care au participat şi elevii şcolilor tulcene.
La Babadag, primele subunităţi române au ajuns pe data de 17 noiembrie, bucurându-se, de asemenea, de o frumoasă primire. Autorităţile locale le-au ieşit în întâmpinare în afara oraşului, la podul Toprak – Kioprii, în fruntea unei mari mulţimi.
Dobrogea aducea României în primul rând ieşire la mare pe o lungime de 240 km, deschizând multe posibilităţi geostrategice şi economice.
Mulţi întreprinzători particulari, industriali şi comercianţi, au găsit un larg câmp de activitate în Dobrogea, iar statul român a putut rezolva unele probleme sociale prin împroprietăririle făcute în noua provincie.
Unirea nu a însemnat doar o simplă adunare de resurse materiale şi spirituale, ci o simbioză de valori care imprima dinamism societăţii româneşti, forţa şi prestigiu statului român.
Pentru dobrogeni, Unirea a însemnat conectarea la noile realităţi ale epocii, o deschidere spre progres şi civilizaţie. Statul român a aplicat o politică largă de stimulare a activităţii populaţiei dobrogene, indiferent de naţionalitate.
Dezvoltarea economică a crescut într-un ritm accelerat, mai ales în zona porturilor fluviale şi maritime. Tulcea şi Constantă s-au impus ca principale centre de cultură. S-au construit şcoli în toate localităţile rurale, s-au înălţat noi biserici. Liceele din Tulcea şi Constantă au dat culturii romaneşti personalităţi de mare valoare.
Acest moment istoric, Unirea Dobrogei cu Patria Mamă, a reprezentat în epocă (după unirea Moldovei cu ţara Românească din 1859) o nouă şi importantă etapă în procesul de desăvârşire a unităţii de stat a românilor, proces încheiat prin Marea Unire din 1918.
Potrivit legii, sărbătorirea Zilei Dobrogei poate fi marcată de autorităţile centrale şi locale, precum şi de instituţiile publice de cultură, prin organizarea unor acţiuni şi manifestări cu caracter cultural — ştiinţific.
