Ansamblul Artistic Profesionist „Baladele Deltei” participă la „Festivalul Național Sărbătoarea Iilor“
Actualitate 23 iunie 2018 D.C.
În perioada 23-24 iunie 2018, sub genericul „ROMÂNIA 100“, Primăria Comunei Cezieni din judeţul Olt, în parteneriat cu Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale al Județului Olt organizează cea de-a XXXIV-a ediţie a „Festivalului Național Sărbătoarea Iilor”, proiect cultural dedicat Centenarului, cu titlul: „România – 100 de ani de la Marea Unire. Ia – document incontestabil al identităţii naţionale şi perenităţii poporului român”. Urmând a se desfășura în comuna Cezieni, din județul Olt, „Festivalul Național Sărbătoarea Iilor“ are ca scop, conform organizatorilor, „promovarea valorilor culturale tradiționale, o obiceiurilor și tradiţiilor, a cântecelor şi dansurilor româneşti atât de bine primite şi apreciate la nivel naţional, cât şi internaţional”, și va cuprinde:
- Simpozionul „România – 100 de ani de la Marea Unire. Ia – document incontestabil al identităţii naţionale şi perenităţii poporului român”;
- Parada portului popular;
- Hora iilor.
Ansamblul Artistic Profesionist „Baladele Deltei” din Tulcea a fost invitat spre a reprezenta zona etno-folclorică a Dobrogei și va participa cu trei perechi de dansatori care vor prezenta trei tipuri de costume populare, atât femeiești, cât și bărbătești, din Dobrogea, și anume:
- ROMÂNESC
Prezentare generală
Portul popular românesc dobrogean prezintă o mare unitate, fiind puternic legat de portul de câmpia Dunării (județele Giurgiu, Călărași, Ialomița, Brăila).
(femei)
- Îmbrăcămintea capului. Fetele purtau capul descoperit, cu părul împletit în „cosițe” sau în „coșniță”, pe frunte cu „ghiordane” de margele sau de bani; femeile purtau părul împletit în două coade, strânse în formă de clac la ceafă. Pe creștet purtau „fesul” fixat cu „băerarul” cusut cu bani ficat de bărbie. Peste fes puneau tulpanul alb legat în „fondă”.
- Cămașa este dreaptă, cu mânecile din umăr, jos largi, numite „slobode”, croită odată cu poalele și se numește „cămașă de-a-ntregul”, cu sau fără guler. Ornamentul cămășii este redus (la gură, la umeri și la tivul mânecii). Mai există un tip de cămașă, „cu platcă”, de influență orășenească.
- Fusta sau „Pestelca” este elementul principal în tipologia costumului femeiesc dobrogean și este compusă din două foi, purtată una în față și una în spate. Este ornamentată în mod unic, cu două chenare verticale la cele două margini, delimitând astfel „trupul”, ornat în diverse forme de la o zonă la alta. Femeile se încing cu betele („chinga”, mai rar) sau cu baerul. Urmează pestelca.
- Pe de-asupra se poartă „boanda” sau pieptarul, apoi „cojoc lung”, „giubea”, „zăbun” sau „cațaveică”.
- Încălțămintea o reprezintă „imineii” sau „meșii”.
(bărbați)
- Îmbrăcămintea capului. Căciulă (țuguiată) devenea „rotundă, „cu valuri”, etc. sau pălărie, cea veche fiind cu borul ridicat.
- cămașă, dreaptă, cu mânecile slobode, model căruia din scolul al XIX-lea i se adaugă și cămașa „cu platcă” și mâneca adunată în „brățarie”. Iarna se purta vârâtă în pantaloni, iar vara peste pantalonii de pânză.
- pantaloni, sunt largi, încrețiți la talie pe „bârneț”, și poată numele de „pârpâți”, „dârvari” sau „bernevici”. Sunt confcționați din aba și sunt de culoare neagră, cafenie sau vânătă, cei de sărbătoare fiind decorați cu găetane negre și colorate.
- brâu, lat, alb la muncă și roșu sau negru la sărbătoare, se purta fie îndoit, fie întins, cu ciucurii atârnând pe un șold.
- ilicul era cofecționat din același material cu pantalonii sau dintr-un material învărgat, special, se purta petrecut și cu roscroitură pe rotund la gât.
- Încălțămintea o reprezentau opincile, înlocuit mai târziu cu „condurii„ sau „imineii”, niște pantofi cu limbă.
- Pe de-asupra: pieptarul, cojocul, bonda, „flanea”, „abalușa”, „gheba”, „mănta”, „glugă ciobănească”.
- TURCESC
Prezentare generală
Încadrându-se în tipologia orientală, costumul turcesc din Dobrogea a păstrat până de curând o serie de piese amintind de vechiul ansamblu.
(femei)
- Îmbrăcămintea capului: fesul roșu (familiile modeste) sau alb (familiile înstărite) rezervat doar femeilor măritate, a fost nelipsit până în prima parte a secolului al XIX-lea. El era împodobit cu monede de aur sau argint iar peste el se purta „geavlîcul” (basma colorată) sau „cârpa” de felul maramei românești, sau un șal țesut din lână. Fetele până la 12 ani purtau capul descoperit, după această vârstă trebuind să poarte un voal numit „ciarșaf”; de asemenea, un fel de pelerină prinsă de creștetul capului și lăsată pe umeri,
- Cămașa, răscroită la gât și fără guler, încheiată cu nasturi mici, era confecționată din pânză țesută la război, cu dungi colorate pe fond alb, fiind lungă până la genunchi, uneori până la glezne. Mânecile erau foarte largi.
- Anter-ul (ilic cu mâneci lungi, despicate în partea de jos) peste partea superioară a trupului, lucrat din stofă subțire, catifea sau mătase, era răscroit la gât și prevăzut cu un guleraș mic, vertical
- Șalvarii acopereau partea inferiară a corpului și erau confecționați din același material cu ilicul, largi și decorați bogat.
- Brâul din pânză sau cordonul de argint cu paftale de aur încingeau mijlocul
- Pe de-asupra: feregeaua, țesută din lână, sub forma unei pelerine negre care acoperea întreg trupul din creștet până la glezne.
- Încălțămintea: ciorapi din lână peste care se purtau papuci din piele subțire
(bărbați)
Costumul bărbătesc este sobru, de culoare albastru închis, cu broderie neagră. O notă mai veselă aduce în acest port brâul roșu și fesul de aceeași culoare.
- Îmbrăcămintea capului: fes roșu de stofă prevăzut cu ciucure lung negru sau turbanul (sarîk) alcătuit dintr-o fâșie de pânză lungă înfășurată specific.
- Cămașa lungă, până la genunchi, era confecționată din pânză în general vârstată. Erau prevăzute cu un gulaer mic și mâneci foarte largi.
- Anter-ul (ilic cu mâneci lungi, despicate în partea de jos) peste partea superioară a trupului, lucrat din stofă subțire, de culoare albastră sau neagră și împodobit cu găitane negre, era răscroit la gât și prevăzut cu un guleraș mic, împodobit cu găitane negre, și avea mânecile lungi, ușor despicate la extremități.
- Șalvarii, din aceeași stofă cu anterul, aveau turul foarte larg și se îngustau spre genunchi, fiind prevăzuți cu despicături laterale. Decorul de găitane era bogat, coborând până spre glezne.
- Brâul – lat, țesut din lână albă, verde sau roșu, în carouri mari, având lățimea de până la 40 de cm
- Încălțămintea: peste ciorapii din lână se purtau opinci, ciarici sau ghete, botini.
- Pe de-asupra: pe lângă hainele lungi, de tipul hârcii, câteodată matlasate, bărbații purtau și cojoace lungi, de felul celor purtate de români, însă lipsite de decor.
1LIPOVENESC
Prezentare generală
Încadrându-se în tipologia Rusiei centrale, costumul lipovenesc din Dobrogea a păstrat încă o serie de carcteristici care, însă sunt într-un stadiu mai precar de conservare. Costumul femeiesc a păstrat, totuși, mai multe elemente originale de port tradițional, dar atât acesta cât și cel bărbătesc nu se mai confecționează din vechile materiale tradiționale.
(femei)
- Îmbrăcămintea capului – „cipcik”, o bonetă din mătase, matlasată pe margini, peste care se purta un „șalik”, adică o basma de cașmir, sau un „caseak”, o basma în trei colțuri din mătase colorată, prevăzută cu ciucuri lungi.
- Cămașa – „rubașca” – din pânză albă, este croită destul de larg, cu multe crețuri la gât și la mâneci
- Fusta – „iubca” – din pânză albă, lungă, cu dantelă la poale, peste care se poartă o altă fustă (tot „iubca”), din postav subțire, încrețită toată în talie și prevăzută cu benzi altfel colorate la poale. Aceasta din urmă este uneori înlocuită de o rochie („șubca”) lungă până la glezne, asemănătoare unui sarafan. Peste iubcă sau șubcă se purta „zapanul”, un șorț de mătase sau stofă subțire.
- Pois – cordonul sau betele din lână sau mătase care încing mijlocul.
- Pe de-asupra: o varietate bogată de piese, cea mai cnoscută fiind „koofta”, croită din stofă subțire de lână sau bumbac, scurtă până peste talie, încheiată în față, prevăzută cu mâneci lungi, lipsită de guler.
- Încălțămintea – „ciulchi”, niște ciorapi împletiți din lână neagră iar peste aceștia „ciupicki”, cizme din piele neagră, lucioasă.
(bărbați)
- Îmbrăcămintea capului – pălărie, căciulă de astrahan
- Cămașa – „rubașcă” din pânză colorată în tonuri vii sau din mătase, încheiată pe stânga sau în față, iar mânecile încheiate în manșete înguste.
- Pantalonii – „ștanî” sau „bruchii” sunt purtați în cizme, fără a avea o croială specifică.
- Cordon – „pois”, asemănător cu cel femeiesc, încins peste cămașă, țesut sau împletit, din lână sau mătase
- Pe de-asupra: – „pinjac”, o haină din stofă, scurt, peste care se purta o haină lungă, „padiovca” sau „padeuca”, din stofă groasă albastru închis, croită evazat, cu clini.
- Încălță mintea – ciorapi de lână și cizme.
Dir. Ștefan Coman
