14 Noiembrie 1878 – 14 Noiembrie 2018: 140 de Ani de când Dobrogea a revenit între frontierele României
Actualitate 14 noiembrie 2018 D.C.
Dobândirea Independenţei a marcat un moment deosebit de important în procesul de formare a României moderne şi de desăvârşire a unităţii naţionale şi de stat a poporului român.
Unirea Dobrogei cu România reprezintă o etapă imperios necesară în procesul de desăvârșire a unității de stat a românilor, proces încheiat prin Marea Unire din 1918.
România a rupt relaţiile diplomatice cu Imperiul Otoman pe data de 10 aprilie 1877, Rusia a declarat război Porţii pe 12 aprilie, iar trupele ruse au traversat frontiera românească şi au avansat spre Dunăre.
Dată fiind importanța sa strategică, străvechea provincie a Dobrogei a fost un ținut cu statut beligerant în toate marile perioade istorice.
Unirea Principatelor din 1859 şi reformele înfăptuite în anii următori au contribuit la întărirea autonomiei interne şi au constituit în fapt, coordonatele procesului secular al independenței. Țărani, târgoveți, meșteșugari de la orașe și sate, dascăli sau preoți, cu toții își doreau libertate democratică şi o viaţă mai bună.
La 9 mai 1877, clădirea Parlamentului era înconjurată de mii de români care cereau statul de națiune liberă și independentă drept pentru care Adunarea deputaţilor a proclamat Independenţa de stat a ţării. Moţiunea votată stipula faptul că “răzbelul între România şi Turcia, ruperea legăturilor noastre cu Poarta şi independenţa absolută a României au primit consacrarea lor oficială”.
Proclamată la 9 mai, Independenţa trebuia statornicită şi apărată pe câmpul de luptă. În Războiul de Independenţă, armata română a întruchipat pe deplin voinţa de luptă şi vitejia poporului. Eroismul soldaților care n-au ținut cont de foame, de sete, de vremea câinoasă, s-a ridicat la înălţimea virtuţilor ostăşeşti ale strămoşilor. Zece mii de morţi şi răniţi au căzut în bătăliile pentru cucerirea poziţiilor inamice.
Congresul de pace de la Berlin, din iunie – iulie 1878, a recunoscut dreptul istoric al României asupra Dobrogei, a Deltei Dunării și a Insulei Șerpilor.
În dimineaţa zilei de 14 noiembrie 1878, Domnitorul Carol I a citit în fața mulțimii, la Brăila, cele două importante documente: Proclamaţia către dobrogeni şi Înaltul ordin de zi către armată după care, s-a îmbarcat pe vasul „Ştefan cel Mare” şi a trecut Dunărea în Dobrogea, la Ghecet, unde era așteptat de o mulțime de dobrogeni: români, turci, tătari, evrei, greci, armeni, bulgari. Casele erau împodobite de sărbătoare iar oamenii erau cuprinși de emoție și bucurie.
„Locuitori de orice naţionalitate şi religie, Dobrogea – vechea posesiune a lui Mircea cel Bătrân – de astăzi face parte din România. Voi de acum atârnaţi de un Stat unde nu voinţa arbitrară, ci numai legea dezbătută şi încuviinţată de naţiune hotărăşte şi o cârmuieşte. Cele mai sfinte şi mai scumpe bunuri ale omenirii: viaţa, onoarea şi proprietatea sunt puse sub scutul unei Constituţii pe care ne-o râvnesc multe ţări străine. Religiunea voastră, familia voastră, pragul casei voastre vor fi apărate de legile noastre şi nimeni nu le va putea lovi, fără a-şi primi legitima pedeapsă. Armata română care intră în Dobrogea nu are altă chemare decât a menţine ordinea şi, model de disciplină, de a ocroti paşnica voastră vieţuire. Salutaţi dar cu iubire drapelul român, care va fi pentru voi drapelul libertăţii, drapelul dreptăţii şi al păcii. Iubiţi ţara la a cărei soartă este lipită de acum şi soarta voastră”.
La 140 de Ani de când Dobrogea a revenit între frontierele României, exact în anul în care aniversăm un secol de la înfăptuirea României Mari, aș vrea să salut cu respect și devoțiune memoria tuturor celor care au înțeles să-și dea viația pe câmpul de luptă pentru fiecare palmă de pământ. Pentru fiecare hotar. Pentru ca viitorul României și al românilor să se așeze de-a pururi sub faldurile tricolore ale drapelului nostru de stat national, independent și suveran, unitar și indivizibil.
La Mulți Ani, Dobrogea! La Mulți Ani, România! La Mulți Ani, Români, oriunde v-ați afla!
Deputat PSD, Simion Lucian Eduard
