Opinia publică trebuie să cunoască ca spitalul Sulina, înfiinţat în 1856 de Comisiunea Europeană a Dunării în urma unor acorduri, convenţii şi tratate internaţionale nu mai există fiind desfiinţat în lipsa de pregătire şi cunoaştere a celor din Ministerul Sănătăţii legat de cunoaşterea obligaţiile asumate de România.
Aceste convenţii prevăd ca la intrarea în estuare şi fluvii exista obligaţia că statele semnatare să asigure în primul port un spital de necesitate pentru echipaje şi protecţie a comunităţii în caz de pandemie…
În anul 2011, sub domnia lui Traian Băsescu, în timpul guvernului Boc, în România s-au închis 67 de spitale, considerate la acea vreme „neperformante”.
Ministerul nu a ţinut cont că spitalul Sulina exista ca urmare a unor obligaţii internaţionale, este la distanţă de 71 Km de spitalul Tulcea, că accesul se face doar pe apă, ca aici se desfăşoară foarte multe fenomene meteorologice neprevăzute. Ceata, furtuna cu vânturi puternice, valuri excesive pe Dunăre, îngheţ în perioada de iarnă, deci lipsa posibilităţii salvării cu ambarcaţiuni rapide sau elicopter.
presedintele fundatiei,Nicolae Raducu
Distanţa este acoperită cu nava clasică de pasageri în patru ore şi jumătate. Ministerul nu a ţinut cont că în spitalul Sulina se tratau cazuri de la Crişan, Sf Gheorghe, Letea, Sfistofca, Rosetti.
Drama anunţată nu este prima de acest fel, numai că nu a ajuns la cunoştinţa opiniei publice.
Nu este justificată nici tăcerea Direcției de sănătate Tulcea, care nu poate explica de ce o gravidă să fie trimisă din Sulina 71 de Km, să nască tocmai la Tulcea. Desigur că la mijloc sunt şi anumite interese pe care nu le comentam.
Vinovat de desfiinţarea spitalului Sulina este şi Ministerul de externe care nu a informat guvernul de obligaţiile statului român ca semnatar al Convenţia privind dreptul vieţii la mare.
Dunărea de la Sulina la Brăila, este inclusă în documentele internaţionale ca Dunăre Maritimă, şi intră sub incidenţa Convenţiilor internaţionale printre care şi Convenţia Internaţională privind Ocrotirea Vieţii Umane pe Mare, 1974, Codul Internaţional privind Securitatea Navei şi a Facilitaţii Portuare (ISPS) adoptat de Conferinţa Guvernelor Contractante la Convenţia Internaţională privind Ocrotirea Vieţii Umane pe Mare, 1974, din Decembrie 2002
Porturile de acces din mare în estuare, pe fluvii unde se desfăşoară trafic maritim comercial şi de călători au obligaţia de a dispune de facilităţi portuare tehnice şi umane, în cadrul acestor facilităţi portuare sunt incluse obligatoriu şi spitale. Obligativitatea are ca scop salvarea sau izolarea unor navigatori, personal, marinari de deservire infectaţi cu diverse boli, salvarea comunităţii dacă aceste boli se răspândesc la nivel local.
Termenul „Guvern Contractant” definit în Convenţia menţionată în legătură cu orice referire la o facilitate portuară este clar definit/identificat şi oficializat sub egida organismelor ONU pentru siguranţa navelor şi a vieţii umane pe mare; evitarea accidentelor, organizarea asistenţei medicale portuare şi salvării maritime; asigurarea mărfurilor, navelor şi persoanelor; unificarea legislaţiei şi metodologiei în comerţul maritim;
Planul de securitate al facilităţilor portuare „definit în convenţie „înseamnă un plan elaborat pentru a asigura aplicarea măsurilor destinate să protejeze facilitatea portuară, de riscurile unor incidente de securitate inclusiv cea sanitara, asigurând obligatoriu zone de carantină, spital portuar cu medici etc.
Sulina este port de intrare pe fluviu Dunărea şi ieşire la Marea Neagră pentru cargourile comerciale de marfă, pentru navele maritime de croazieră turistică şi port terminal fluvio-maritim pe coridorul VII paneuropean de transport. Coridorul VII, stabilit la Conferinţele paneuropene în domeniul transporturilor (Creta – 1994 şi Helsinki – 1997),
Portul Sulina, după clarificarea Shenghen, este constituit de artera navigabilă Dunăre – Main – Rin. Coridorul VII reprezintă o axă centrală a relaţiilor inter-teritoriale Marea Neagră – Marea Nordului.
Portul este inclus în strategiile europene de dezvoltare economico-socială şi spaţială şi de cooperare teritorială în acord cu Programul Dunării instituit de Guvernul României şi gestionat pentru aplicare de Birou Dunării şi către Ministerul de externe, cu statele riverane.
Asigurarea fluenţei traficului fluvial pe toată lungimea coridorului Rin-Main-Dunăre, de la Marea Nordului – portul Rotterdam – până la Marea Neagră – porturile Constanţa şi Sulina, situate într-o poziţie-cheie la frontiera estică a Uniunii Europene
În „Regulamentul de exploatare portuară a porturilor maritime romaneşti “ce are la baza Convenţia Internaţională privind Ocrotirea Vieţii Umane pe Mare, 1974, Codul Internaţional privind Securitatea Navei şi a Facilitaţii Portuare (ISPS) Principalele autorităţi ale unui port sunt: căpitănia portului, poliţia de frontieră, vamă, serviciul fitosanitar şi veterinar.
Teritoriul unui port are un regim special: persoanele care coboară de pe vas trec frontiera de stat, de regulă fără să părăsească portul iar personalul care deserveşte navele intră pe teritoriul altui stat în momentul urcării pentru operaţii pe navă. Navele intrate pe fluviu obişnuiesc să schimbe apa din tancurile de balast, apa îmbarcată în diferite estuare pe glob, datorită acestei practici în această apă, uneori, conţine bacterii, viruşi, microbi. Acest fapt a făcut ca pe bordul unor nave să apară epidemii, iar zona s-a confruntat cu două epidemii de holeră ce a afectat populaţia Deltei Dunării
Sulina a dispus de spital din anul 1870, spital înfiinţat de “Comisiunea Europeană a Dunării “şi până acum, când din lipsă de cunoaştere şi informare s-a dispus închiderea acestuia fără să se ţină seama de Strategia Naţională de Dezvoltare Turistică şi transport pe Dunăre şi turistic pentru Delta Dunării,
Preşedinte Fundația Prietenii Deltei
Raducu Nicolae
