O POVESTE TRISTĂ DESPRE OAMENI, PRIMĂRIE ȘI LIPSĂ DE EMPATIE

„Unii oameni vin şi pleacă şi sunt uitaţi. Sunt însă alţi oameni care fac parte din destinele noastre. Ei vin, pleacă dar nu sunt niciodată uitaţi. Ei vine, pleacă dar şi după ce pleacă, continua să rămână aici. Nu pleacă niciodată cu adevărat dintre noi “. (C. Joybell C.)

Publicăm mai jos mesajul unui cetățean, un subiect, desigur, nu la fel de important precum activitățile zilnice cu care se confruntă Primăria, primarul, aleșii în general, doar o simplă poveste despre lipsa de empatie, nepăsare, grabă cu care trecem pe lângă viață, pe lângă semeni și până la urmă, pe lângă noi, absorbiţi de treburi importante care ne robotizează.Ar fi fost un simplu gest, simbolic, dar nu a fost să fie…

Domnule Primar Ştefan Ilie şi stimată echipa a Primăriei,

Acesta este un forward al unui mesaj pe care vi l-am trimis în 15 Noiembrie 2021, care nu a generat nici o reacţie din partea dumneavoastră.

Voi folosi un ton cuviincios, pentru a transmite această încercare de corespondenţă cu instituţia dumneavoastră la cât mai multe platforme de ştiri şi pentru a o publica pe cât mai multe platforme sociale, în scopul de a informa despre lipsa de reacţie şi de atenţie din partea instituţiei dvs pentru cetăţenii Tulcei, aflaţi în condiţii excepţionale aniversare, care le fac cinste lor şi nu numai, ci şi urbei în care trăiesc şi şi-au petrecut toată viaţa.

V-am adresat mesajul de mai jos încă din Noiembrie cu privire la aniversarea nunţii de diamant a soţilor Pentelie Dumitru şi Jenica. Ca fiind un eveniment extrem de rar, căruia dacă primăria i-ar fi acordat minimă atenţie pe care am propus-o, le-ar fi făcut o onoare pe care o merită cu vârf şi îndesat după o viaţă de muncă cinstită şi grea pe care soţii Pentelie au avut-o la Tulcea. Şi în acelaşi timp, Primăria Tulcea ar fi ieşit în evidenţă cu un gest de atenţie faţă de proprii ei cetăţeni. O scrisoare de felicitare din partea Primăriei v-am propus, nimic altceva. Se trimit scrisori în campania electorală “întregului cartier” (ca să citez o expresie intrată în folclorul urban), iar echipa Primăriei, încordată, concentrată şi de loc amabilă, “nu are fonduri pentru nici un fel de aniversare” – aşa mi s-a răspuns la telefon în Noiembrie când am încercat să vă contactez. Aşadar, ne întrebam eu şi cei ce citesc: vă lipsesc banii de timbru? Hârtia şi pixul? Sau disponibilitatea de a face un gest de eleganta faţă de cetăţenii Tulcei?

Sunt revoltat şi îmi scuz în acest fel frazele poate prea lungi.

Ideea de a mă adresa primăriei în încercarea de a a vă trezi atenţia pentru un astfel de eveniment aniversar rar şi remarcabil, mi-a venit din memoriile bunicului meu profesor Nicolae Cornateanu (cel al cărui nume îl poartă liceul agricol), care, aflat la Viena în anii ’20 ai secolului trecut pentru susţinerea doctoratului în economie agrară, relata ocazia aniversării nunţii de diamant a unui cuplu de vienezi. Au fost plimbaţi cu caleasca şi oraşul i-a ovaţionat. La o scară mult mai mică, am gândit ce frumos ar fi că bătrânii mei măcar să primească astăzi, în ziua aniversării, o simplă scrisoare formală de apreciere din partea Primăriei. Ce bucurie, ce mândrie aţi fi produs în familia Pentelie, ce renume v-aţi fi câştigat pe strada Istria, fără speze dar cu graţie, fără altceva decât folosind pixul şi hârtia. Mintea şi inima dumneavoastră de tulcean.

Nu de familia Pentelie îmi este grija scriindu-vă aceste rânduri. Au avut parte la aniversarea de astăzi de dovezi de dragoste şi respect din partea familiei numeroase pe care au pornit-o în lume din mariajul lor care aniversează astăzi 60 de ani. Şi au fost sărbătoriţi cumsecade şi nu numai. Îmi este grija de anchiloza echipei primăriei Tulcea, îmi este grija de mână în care stau destinele frumoasei urbe de pe malul fluviului: ultimul oraş înainte de vărsarea în mare. Ce vocaţie ratată, ce păcat, câtă descurajare inspiră echipa Primăriei Tulcea.

Iubesc Dobrogea, iubesc Tulcea, de fiecare dată vin cu bucurie în oraşul de pe malul Dunării. Mă plimb cu autobuzul fluvial (ce raritate splendidă!) în Tudor Vladimirescu, aştept fremătând să fie reparată faleza după (incredibil!) 30 de ani de indiferentă, şi încerc să uit felul în care mi-aţi închis uşa în nas în loc să apreciaţi că vă atrag atenţia asupra unei împrejurări care v-ar fi putut aduce prestigiu şi respect în oraşul pe care îl administraţi. A primări un oraş de zeci de mii de locuitori, nu e numai o chestiune de asfalt, betoane, canalizare, cabluri, servicii, este şi o tuşă de sensibilitate şi atenţie despre care aţi arătat că vă lipseşte cu desăvârşire.

Dan Cotenescu

15 November, 2021 13:26
To: contact@primariatulcea.ro
Subject: In atentia Domnului Primar Stefan Ilie

Bună ziua. Sunt neplăcut impresionat de abordarea pe care Primăria Tulcea o afişează cu prilejul aniversării unei nunţi de diamant (60 de ani de căsătorie).

După părerea mea, nu sunt necesare fonduri, nu trebuie să invocaţi măsuri de prevenire a pandemiei: o scrisoare formală trimisă seniorilor aniversaţi ar fi suficient pentru a-I onora pe cetăţeni ce şi-au trăit întreaga viaţă în oraşul pe care îl administraţi temporar, au muncit, le-a păsat de oraşul lor, pentru că acum să fie trataţi cu orice lipsă de consideraţie.

Consider că, şi nu ezit să vă fac cunoscut punctul meu de vedere, nu lipsa fondurilor, nu preocuparea pentru ţinerea sub control a pandemiei – fac imposibilă marcarea acestui eveniment de către instituţia primăriei, ci pur şi simplu, din nefericire, lipsa unui interes elementar din partea primăriei faţă de concitadinii seniori.

O doamnă ce a răspuns luni 15 noiembrie în jurul orei 13:00 la numărul 0240.511.440, fără să se ostenească să se recomande la rândul său, a părut contrariată de întrebările mele preliminare legate de ce ar putea face primăria în preajma aniversării socrilor mei tulceni a 60 de ani de căsătorie. Este de la sine înţeles că nu am avut intenţia să cer altceva decât un moment de atenţie din partea Primăriei, care ar fi adus cu siguranţă mulţumire şi mândrie bătrânilor mei socri.

Regret starea de lucruri înlesnita de echipa dumneavoastră. Îmi păstrez speranţa că mesajul meu va produce totuşi acea disponibilitate menţionată de mine: a unui minut de atenţie şi a unui mesaj epistolar din partea dumneavoastră, domnule Primar Ştefan Ilie, adresat longevivilor dumneavoastră concitadini.

Socrii mei se numesc Jenica şi Dumitru Pentelie şi locuiesc la adresa Str. Istria . Ataşez copia certificatului de căsătorie care atestă data căsătoriei: 16 Martie 1962.

Cu respect.

Dan Cotenescu