Sigur că resursele financiare trebuie alocate echilibrat, dar consider că suntem obligați să dăm Educației atenția de care acest domeniu are nevoie. Fără un învățământ de calitate, România va progresa lent, iar decalajele față de Vestul Europei vor fi recuperate tot mai greu.
Nu cred că avem nevoie la nesfârșit de mese rotunde și nici de reuniuni sau simpozioane în care să ne încurajăm unii pe alții că învățământul reprezintă o prioritate. Știm deja asta, avem acum nevoie de un calendar ferm privind creșterea alocărilor bugetare pentru Educație de la an la an. Cum și când vom ajunge la 6 la sută din PIB pentru acest sector vital pentru România?
Am rezolvat într-o bună măsură problema salarizării în sectorul medical. Vedem cu toții că hemoragia din sistem a fost oprită. Încă există plecări la muncă în străinătate, dar sunt mult mai puține ca în urmă cu ceva timp.
A venit momentul ca și dascălul să aibă un statut onest în societate. Fără profesori respectați și motivați decalajele între școlile de elită și cele mai slab cotate se vor adânci, la fel cum diferențele dintre școlile din orașele mari și cele din rural vor rămâne la un nivel inacceptabil. Relația elev-profesor trebuie să cunoască schimbări în permanență. Nu mai suntem în anii în care copiii veneau cu teamă la școală. Sala de curs trebuie transformată într-un loc prietenos, în care orice tânăr să poată acumula constant cunoștințele noi de care are nevoie pentru viață.
Nici o schimbare nu se va vedea peste noapte în sectorul educației. Poate că și din acest motiv politicienii s-au ferit în diverse momente-cheie să ia deciziile tranșante, considerând, într-un mod adesea egoist, că nu vor finaliza reformele în timpul mandatului lor.
Că primele rezultate ale investițiilor din Educației vor apărea în trei, cinci sau zece ani are mai puțină relevanță. Ceea ce știm sigur e că aceste rezultate vor apărea, iar întreaga societate va avea de câștigat.
George Șișcu
Deputat PNL în Parlamentul României
