REPORTAJ DE LA O POŞTĂ

Nu mai trecusem de mult pe la Poştă, dar de cum am intrat mi-am reamintit coşmarul şi nervii de luni de zile, atunci când o tanti gen muma pădurii insistă mereu că nu aş avea dreptul să încasez nişte mandate poştale deoarece nu mai semna cu poza din buletin. De-al naibii nu am cedat şi cearta s-a repetat standard, până când s-a trecut la plata salariilor pe card. Mi-a părut rău deoarece sunt sigur că în sinea ei muma pădurii a crezut că a câştigat ea…
Acum cu tristeţe am văzut că nu era la nici un ghişeu, în schimb erau două cozi. După ce a trecut cam jumătate de oră, vreme în care o tanti prelua câte un client, apoi împreună se mutau în celălalt capăt al camerei pentru a semna într-un catastif, nimănui nu i-a venit ideea să o sfătuiască pe angajată Postei Romane să aducă catastiful în dreptul rândului. În schimb a izbucnit rapid prima ceartă, între un ins de la o firmă şi o altă tanti cu halat mov, de la Poşta Română. Omul pretindea că, dacă are stampila, să-i dea un plic. Tanti nu, că ce, oricine are o ştampilă, chiar dacă e de la firma căreia îi este adresat plicul, are dreptul să îl şi ia? Aiurea… Subţire, fără înjurături, doar cu clasicele remarci „de aia nu merge treaba în România “etc.
Tanti de la ghişeul meu era în continuare netulburată, pe acelaşi drum că autobuzul 4, până la catastif şi înapoi, program normat, fără grabă. O tânără care a făcut greşeala să vrea să plătească o factură la Avon a început să cedeze nervos, dar cu bun simţ, înjura printre buze. Când am ajuns în frunte am fost informat cu bucurie că nu se poate ce vreau eu, mandatele pleacă pan la 15,30, scria undeva pe o hârtie după un dulap. Trebuie să completez alt formular şi politicos să stau iar la coadă. Încă jumătate de oră. Între timp, oameni cu experienţa intrau, aruncau un ochi la coadă şi plecau lămuriţi.
„Hai mami că mâine trebuie să ajung la gradi “lămureşte scurt şi că o adevărată cunoscătoare mersul Postei Romane o fetiţă de o şchioapă, după care se întoarce graţios pe călcâie şi iese.
Am scăpat ieftin, imediat după mine intra la ghişeu un portughez de la o firmă de eoliene. Încearcă şi cu engleza, tanti îl lămureşte în romana, se înţeleg de minune iar cei de la rând încep să transpire. Nu cred că au stat mai mult de trei ore, pentru că ar fi însemnat să rămână închişi în oficiul poştal. Partea bună este că ar fi prins rând în faţa a doua zi.
Aflu că tot ieri angajaţii Postei au făcut un fel de grevă şi la Tulcea în stradă. Ce rău îmi pare că nu sunt jandarm…