Rememeber: Zece ani fără Adrian Săvulescu

Acum 10 ani un om şi-a luat zborul către eternitate. S-a prăbuşit într-un lac lângă localitatea Cuza-Vodă un univers clădit pe o muncă titanică şi multiple privaţiuni.
Universul acela avea un nume: Adrian Săvulescu. Universul acela a fost dedicat unei pasiuni mai mari decât viaţa : zborul. Pasiune pe care a pus-o mai presus de orice. Mai presus de familie  sau de viaţă. Pentru că unii oameni aleg să sacrifice tot pentru a performa într-un domeniu, este prin excelenţă elitist.

Avea la activ la data  accidentului  677 ore de zbor  şi făcea parte din grupul piloţilor selectaţi să îndeplinească misiuni internaţionale. Accidentul s-a datorat coliziunii aparatului cu o pasăre în timpul unui zbor la joasă altitudine iar pilotul, pentru a evita zona locuită, a întârziat manevra de catapultare. Lucru care i-a fost fatal din păcate . Au fost la acea vreme publicaţii care au tratat  subiectul în nota cinică perpetuată cu o  conştiinciozitate ce nu ne onorează. Puţini au fost cei care au semnalat faptul că un om şi-a dat viaţa pentru a evita o tragedie.

Anii au trecut şi în afară de uitare nu s-a schimbat nimic. Aviaţia militară este dotată în continuare cu tehnică ce ar fi stat mai bine într-un muzeu de profil şi nu pe aerodromuri sau mai ales în aer. În continuare ignorăm cu o lejeritate extremă sacrificiile supreme ale celor care au înţeles ca în viaţă să rămână fideli unui set de valori care la noi nu aduce faimă sau bani, ci doar privaţiuni.

Uităm multe în această viaţă. Uităm oamenii sau lucrurile pe care aceştia le fac pentru semeni. Uităm lucrurile pe care le avem de făcut pentru a fi oameni. Şi asta defineşte ceea ce suntem.

Aş fi vrut să vă rog ca azi, 21 Martie 2012, să  facem toţi un lucru simplu : la ora 14 şi 15 minute să aruncăm un avion din hartie în aer în memoria unui OM care ar fi putut fi un model pentru noi toţi. Dar ştiu că este greu să ceri semenilor să faca lucruri atunci când au un alt set de valori. În schimb încercaţi ca atunci  când priviţi cerul să zâmbiţi. Veţi încălzi inimile celor care au plecat printre nori cu aripile frânte.
Scris de: Ionuţ Conon