A.Z.L. SULINA CONTESTĂ PROPUNERILE DIRECȚIEI DE CULTURĂ TULCEA CE VIZEAZĂ CLASAREA UNOR IMOBILE ÎN LISTA MONUMENTELOR PROTEJATE!

Direcția Județeană pentru Cultură Tulcea a propus în urmă cu câteva zile înscrierea celor două bazine din Sulina, cunoscute ca „bazinul mic “şi “bazinul mare “, administrate de A.Z.L.Sulina în lista monumentelor istorice. În replică, Administrația Zonei Libere Sulina contestă această propunere

În contextul sărbătoririi Anului European al Patrimoniului Cultural în România, la solicitarea Institutului Naţional al Patrimoniului, Direcţia Judeţeană pentru Cultură Tulcea a declanşat procedura de clasare (înscriere) în Lista Monumentelor Istorice din România pentru mai multe obiective din judeţul Tulcea edificate de Comisia Europeană a Dunării – precursoare a Uniunii Europene – sau rezultate de pe urma prezenţei şi activităţii acesteia între 1856-1939 la Dunărea de Jos, după cum urmează:

Amenajări hidrotehnice şi portuare ale Comisiei Europene a Dunării (CED) de la Sulina;

Farul CED de la Sulina, pe digul de sud, pe malul drept al Dunării, construit în a doua jumătate a sec. XIX – începutul sec. XX – „Farul Stins”;

Fosta locuinţă a inginerului şef al CED de la Sulina, construită între 1863-1877;

Fostul sediul al Serviciului Tehnic al CED de la Sulina, construit între 1856-1863;

Fostele locuinţe („vilele gemene”) ale CED de la Sulina, construite la începutul sec. XX;

Fostele locuinţe ale lucrătorilor CED de la Sulina, construite cca. 1870 (în spatele Palatului CED);

Atelierele CED de la Sulina, pe malul stâng (nordic) al Dunării, construite în a doua jumătate a sec. XIX – începutul sec. XX (clădire birouri, biroul contabilităţii centrale a Serviciului Tehnic al CED, locuinţă hidrograf CED, locuinţă contabil Serviciul Tehnic al CED, locuinţă contabil, locuinţă contabil şef Contabilitate Generală a CED, locuinţă inginer prim-adjunct al CED, locuinţă maistru şef al atelierelor CED, hangar, depozit general, atelier mecanic, atelier modelaj şi depozit piese, anexă a depozitului general, turnătorie, depozit de modele, depozit);

Uzina de apă de la Sulina, construită între 1897-1903;

– Staţia de Supraveghere Fluvială a navigaţiei construită de CED la Ceatal Sf. Gheorghe între 1880-1882.
„În conformitate cu prevederile art. 14, alin. 2 din Legea 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, republicată, şi cu prevederile art. 15, alin. 2 din Normele Metodologice de clasare şi inventariere a monumentelor istorice, aprobate prin Ordinul Ministrului Culturii şi Cultelor nr. 2260/2008, cu modificările şi completările ulterioare, de la data comunicării declanşării procedurii de clasare şi până la publicarea ordinului de clasare, dar nu mai mult de 12 luni, bunurilor imobile în cauză li se aplică regimul juridic de protecţie monument istoric, beneficiind de întregul efect al Legii 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare “se precizează într-un comunicat semnat de directorul Direcției Județene pentru Cultură Tulcea, Iulian Vizauer.

CONTESTAŢIE DE LA A.Z.L.
Nici nu au trecut două zile și a apărut și contestația administratorului celor două bazine, A.Z.L.Sulina.
Contestația privind includerea în Lista propusă de clasare a unor imobile în Lista Monumentelor Istorice Protejate a următoarelor imobile:
– Amenajările hidrotehnice şi portuare ale Comisiunii Europene a Dunării (CED) de la Sulina: digurile, bazinul mic portuar, bazinul mare portuar –construite în a doua jumătate a sec. XIX- începutul sec. XX, proprietate publică.
MOTIVELE CONTESTĂRII:

Obiectivele propuse mai sus nu sunt rezultatul prezenţei şi activităţii CED la Dunărea de Jos.

1. Amenajările hidrotehnice şi portuare din zona bazinului fluvial şi maritim au fost proiectate de către S.C. IPTANA S.A. – societate comercială reputata şi cu tradiţie în proiectare generală şi de specialitate a construcţiilor portuare, care este colaboratoarea Administraţiei Zonei Libere Sulina încă de la înfiinţarea unităţii noastre – respectiv anul 1979.
Această societate a executat pentru unitatea noastră, pentru Oraşul Sulina şi pentru O.J.T. Tulcea proiecte ca:
“Amenajări în perimetrele stabilite în Portul Liber Sulina”, “Zona Liberă Sulina”, “Port tranzit Sulina etapa I şi ÎI”, “Amenajare incinta îndiguita pentru agricultură”, “Atelier de reparaţii nave şi cala de reparaţii nave”, “Hotel 150 locuri”, “Atelier de dezmembrat nave Sulina”, “Amenajare plajă la Marea Neagră”, “Zona turistică fluviala” şi “Zona turistică maritima”, “Sistematizare interioară în perimetrele I şi III “.
Amenajările hidrotehnice şi portuare în discuţie au fost construite în baza acestor proiecte după anul 1979, prin investiţii derulate de către Întreprinderea de Navigaţie Fluvială NAVROM, finalizate prin mijloace fixe care au fost preluate în patrimoniul Administraţiei Zonei Libere Sulina în vederea exploatării.

2. Bazinul fluvial
În urma documentarii pe care am efectuat-o privind istoricul acestui obiectiv, bazinul fluvial a fost construit de armată, aşa cum se menţionează în „Monografia oraşului Sulina” de către autorii C-tin Bondar, Virginia Dima şi Eugenia Iacovici Lungu –vol. II, cap.11.4, la pag. 332:

„În anii 1948-1962 a funcţionat la Sulina Baza Maritimă, sub comanda cpt. Rg. III Ignat, cpt. Rg. III Bogdan (zis şi Coadă) şi cpt. Rg. ÎI Dumitru PENCEA.
Trebuie remarcate câteva acţiuni ale ultimilor doi comandanţi.
Astfel, în iarnă grea 1953-1954, prin grija cpt-lui Rg. III Bogdan a fost organizată intervenţia unei grupe de ostaşi care în februarie 1954, a salvat de la îngheţ vieţi omeneşti şi vite în fermele din punctul litoral Câşla Vădanei. Pentru interese militare, subcomanda cpt-lui Rg. ÎI Dumitru Pencea între 1956-1958, a fost amenajat în portul Sulina un bazin pentru nava bază atelier şi dragoarele de radă. Odată cu reorganizarea BazeiMaritime Sulina, acest bazin a fost transformat în bazin de agrement. După 1989 în mod cu totul nejustificat această lucrare a Armatei române a încăput, prin privatizare, în mâinile unor speculanţi de bani. Aceeaşi soartă a avut-o şi clădirea fostului Cerc militar unde-şi avea sediul Garnizoana Sulina.”

2. Bazinul maritim
Bazinul maritim a fost construit prin dragajul unui teren mlăştinos aflat la malul drept al Dunării, dragaj executat în două etape, în perioada 1977-1982, cu dragi absorbant-refulante, cu scopul înfiinţării unui bazin de tranzit pentru navele maritime de transport mărfuri, care urmau să fie operate de către Administraţia Portului Liber Sulina, transformată ulterior în Administraţia Zonei Libere Sulina. Investiţia a fost derulata de către Întreprinderea de Navigaţie Fluvială NAVROM şi finalizata prin recepţionarea acestuia ca mijloc fixe care a fost preluat în patrimoniul Administraţiei Zonei Libere Sulina în vederea exploatării.

Aceste obiective sunt în proprietate publică, conform Legii 213/1998 privind bunurile proprietate publică

„Fata de toate aceste considerente, În temeiul art. 17 din Ordinul 2682/2003,
Vă solicităm să luaţi act de RESPINGEREA de către R.A. ADMINISTRAŢIA ZONEI LIBERE SULINA a propunerii Dvs. nr.1305/15.02.2018 de includere în Lista Monumentelor Istorice Protejate a obiectivelor „-Amenajarile hidrotehnice şi portuare ale Comisiunii Europene a Dunării (CED) de la Sulina: digurile, bazinul mic portuar, bazinul mare portuar –construite în a doua jumătate a sec. XIX- începutul sec. XX, proprietate publică” se arată în contestația semnată de directorul general al Administraţiei Zonei Libere Sulina, Dragoș Ioniță.

Conform unor drafturi de proiect cele două zone ar urma să fie reabilitate și puse în valoare prin accesarea unor proiecte cu fonduri europene.