Bazarul tulcean 1864-1963

Bazarul din Tulcea

Bazarul tulcean a fost construit între anii 1864 și 1866, pe un teren răpit Dunării prin îndiguire, numit Ceair. A fost o acțiune privată, dar începând cu 1864 Tulcea devenind reședință de sangeac, guvernatorul acestuia (întreaga Dobroge), Ahmed Rezim Paşa sau Rassim Pacha (ortografia numelui diferă în funcție de provenința documentului) probabil a impus arhitectura acestuia. În anul 1963 este demolat, după o existență de aproape 100 de ani.

Vechiul bazar tulcean erau două rânduri de construcţii, situate de o parte şi alta a străzii, însumând 72 de coloane, cu 41de imobile, din care o parte erau cu etaj, la parter fiind prăvăliile iar la etaj locuinţele.

Între coloane şi prăvălii era un spaţiu liber de aproximativ 3 m lăţime, pavat cu dale poligonale din piatră, specific bazarelor orientale, pe care muşterii să poată circula liber, la adăpost de soarele dogoritor al verii, sau feriţii de ploaie şi vânt.

Cele 72 de coloane erau fixate pe câte un soclu de aproximativ jumătate de metru înălţime, cu secţiune pătrată, dar fără să fie un simplu cub, ci o figură geometrică cu mai multe muchii şi scafe, extrem de reuşite arhitectonic şi executate cu mare măiestrie. Coloanele propriu zise, cu înălțimea de aproximativ 2 metri, se terminau şi ele la partea superioară cu o uşoară evazare circulară din care porneau apoi frumoasele arcade orientale. Extrem de interesant este faptul că toate aceste minunății arhitectonice erau realizate din zidărie de cărămidă arsă şi tencuite. Un alte lucru interesant, este faptul că înălţimea spaţiului de circulaţie, ca şi cel al prăvăliilor era de aproximativ 4 metri, o înălțime extrem de generoasă, la fel ca încăperilor caselor boiereşti şi nicidecum ca cele ale oamenilor sărmani.

Uşile fiecărei prăvălii erau înalte de aproape 3,5 metri şi construite din lemn masiv. O prăvălie ocupa iniţial spaţiul delimitat de două coloane, dar cu timpul, dimensiunile spaţiilor comerciale au scăzut sau crescut în funcţie de deverul stăpânului. Din două în două coloane, între acestea şi peretele propriu zis al bazarului erau fixaţi drugi masivi din metal, de care erau suspendate şi firmele prăvăliilor. Drugi de metal erau fixaţi pe toată lungimea clădirii bazarului, între arcade, toţi având, probabil, un anumit rol de rezistenţă şi stabilitate statică.

Imaginile existente cu bazarul tulcean sunt, cele mai vechi, de la începutul secolului XX, iar cele mai multe din ultimii ani de existenţă, când din cauza neglijenţei autorităţilor, ajunsese într-o stare de degradare avansată. Aşa cum spuneam, în 1963, se hotărăşte demolarea lui, pentru a face loc frumoaselor blocuri din beton, colorate astăzi în portocaliu, verde şi alte culori ale curcubeului, în faţa cărora turiştii se extaziază încântaţi. Faceţi un exerciţiu de imaginaţie şi închipuiţi-vă cum ar fi fost ca Bazarul otoman să fi rezistat până în zilele noastre, să fi fost reabilitat cu simţ de răspundere, la fel ca şi frumoasele case situate în spatele blocului cu coloane de azi. Probabil ar fi devenit „oraşul vechi”, unde turiştii chiar aveau ce vedea.

Mai multe detalii și articole asemănătoare puteți citi pe

www.mistereledunarii.wordpress.com

Nicolae C. Ariton