Declarație politică –deputat Sergiu Mircea Constantinescu: „Clasa simultană: simbolul abandonului statului față de copiii din mediul rural”

În România anului 2025, aproape 100.000 de elevi învață în clase cu predare simultană.
Aproape toți sunt din mediul rural. Sunt copiii pe care sistemul i-a etichetat, fără să o spună cu voce tare, drept elevi de mâna a doua.
Predarea simultană înseamnă un singur învățător pentru 2, 3 sau chiar 4 clase în același timp.
Într-o singură oră de matematică, elevul de clasa a III-a trebuie să înțeleagă tabla înmulțirii în timp ce, la două bănci distanță, colegul său de clasa a IV-a învață despre fracții. Și totul seîntâmplă sub ochii unui cadru didactic care, de cele mai multe ori, nu a primit nici măcar o oră de formare profesională pentru un asemenea efort pedagogic.
În Tulcea, județul pe care îl reprezint, în anul școlar care se încheie funcționează 84 de clase cu predare simultană, în care învață 1033 de elevi din mediul rural. Fiind județul cu cele mai multe comunități izolate dar mai ales uitate de autoritățile centrale, în Deltă avem localități în care clasele sunt formate din doar 2 sau 3 elevi care învăță simultan, unul fiind in clasa V￾a, altul in clasa a VI-a iar celălalt in clasa a VII-a. Este inadmisibil însă să ai clase cu predare simultană în două școli în sate învecinate, aflate la 10 km distanță, conectate prin drumuri județene reabilitate impecabil. Clase în care învață simultan 5 elevi de clasa a V-a împreună cu 7 elevi de clasa a VII-a iar in școala aflată la 15 minute distanță învață simultan 7 elevi de clasa a V-a si 10 elevi de clasa a VII-a. Acești elevi sunt privați de un sprijin educațional diferențiat, iar cadrele didactice sunt adesea singure, izolate și insuficient sprijinite profesional.
Este inacceptabil ca, în anul în care România se laudă cu investiții de miliarde în digitalizare, reforme și investiții în infrastructură, să avem sate întregi în care copiii învață în condiții demne de secolul XIX.
Realitatea este că niciun dascăl, oricât de devotat, nu poate face performanță cu patru
clase în același timp. Este fizic imposibil. Este profesional nedrept. Este uman inacceptabil.
Mai grav este că elevii din clase în regim simultan au șanse minime să recupereze vreodată acest decalaj. Ajung în gimnaziu cu goluri uriașe, abandonează școala în proporții duble față de media națională și, cel mai adesea, nu trec pragul liceului. Cum să ai șanse reale la un viitor mai bun, când statul te obligă să înveți în același timp cu un copil care e cu doi ani mai mare și învață altceva?
Avem datoria de a spune lucrurilor pe nume: învățământul simultan este o formă mascată de segregare educațională. Și nu mai putem accepta această situație.
Soluții există. Comasarea claselor din sate apropiate, cu transport asigurat pentru elevi. Crearea de campusuri educaționale moderne, dotate și capabile să ofere o șansă egală tuturor copiilor, indiferent unde s-au născut, inclusiv integrarea unui program de tip „școală după școală”, care ar reduce riscul de abandon școlar și ar sprijini familiile vulnerabile. Investiții în mobilitate și resursa umană, formarea specializată a cadrelor didactice și de echipe educaționale
complete (învățători, profesori de specialitate, psihologi, logopezi). Această soluție presupune o strategie interinstituțională, cu implicarea Ministerului Educației, a administrațiilor locale, a Inspectoratelor Școlare și a Ministerului Dezvoltării. Dar nu este o utopie. Este o alegere. Ori continuăm să menținem ruralul într-un regim educațional minimal, ori decidem să investim pe termen lung în copiii de acolo.
Vă solicit să susținem împreună o reformă curajoasă a educației din mediul rural. Să investim în soluții durabile, nu în cârpeli. Să nu mai reabilităm școli cu doar câțiva elevi, ci să construim viitor pentru comunități întregi.
Educația simultană nu este o soluție. Este un abandon. Și niciun copil român nu ar trebui să fie abandonat de propria țară.

Sergiu Mircea Constantinescu
Deputat PSD, Tulcea