După doi ani de restricții, sunt multe lacune care trebuie îndepărtate. Pentru unii dintre elevi, școala a început o dată cu pandemia, erau în clasa I, iar majoritatea lecțiilor le-au urmărit în fața calculatorului. Abia încep acum, în clasa a III-a, cu adevărat, să deprindă ceea ce înseamnă interacțiunea cu învățătorul și cu colegii. Nimeni nu știe cu adevărat cum poate fi recuperată această perioadă, dar dacă cineva o poate face, atunci cei tineri sunt tocmai cei mai capabili, pentru că au o capacitate de adaptare și de învățare uimitoare. Așa cum le-au fost alături la lecții și la teme părinții, prin sacrificiul lor, timp de doi ani, așa trebuie să le fie acum învățătorii lor, care sunt chemați să muncească dublu pentru a-i aduce la zi. Sunt convins să cei mai mulți dintre ei, oamenii cu har ai școlii românești, o vor face cu succes.
La finalul acestui an vor fi adoptate noile Legi ale Educației. Sunt legi inovatoare, rod al proiectului prezidențial „România educată“, care s-a născut din consultarea a mai mult de 10.000 de cadre didactice și specialiști în educație. Sunt controversate și contestate deoarece ele propun pentru prima oară o reală schimbare de paradigma în învățământul românesc. Oricât de importante ar fi tradiția și obiceiurile împământenite, în învățământ, într-o lume într-o schimbare uluitoare, lucrurile nu funcționează așa. Avem nevoie de schimbări de profunzime în programele școlare, în formulele de examen. Iar această reformă, una temeinică de această dată, vine împreună cu o reașezare a veniturilor tuturor profesorilor, astfel încât aceștia să primească salariile pe care le merită, salarii suficient de motivante pentru a reține în sistem profesorii performanți și a atrage și alții care să își dedice viața școlii.
Generațiile care intră azi pe porțile școlilor s-au născut cu tableta în mâini, sunt copii deja digitalizați de când au făcut primii pași, înconjurați de tehnologie. Nu le putem pretinde acestora să învețe și să se comporte ca pe vremea unora ca noi, când calculatoarelor erau niște mașinării uriașe din centrele județene de calcul. Astăzi purtăm fiecare în buzunar, sub forma telefonului, echivalentul întregii puteri de calcul a României de dinainte de 1989. Lumea se schimbă, evoluează, și școala trebuie să facă la fel. Nu este o alegere, este o obligație!
George Șișcu
Deputat PNL de Tulcea în Parlamentul României
