În apropierea localităţii Peceneaga, la baza unei movile funerare, a fost descoperită, cu ocazia unei cercetări de teren efectuate în zonă de către doi specialiști de la ICEM Tulcea, Mihaela Iacob și Dorel Paraschiv, o statuie-menhir din calcar. Statuia, identificată între pietrele adunate la baza unui tumul, are o înălțime de 1,75 metri și este în bună stare de conservare: avem de face cu un personaj masculin, cu capul și gâtul bine profilate, ce are schiţate – pe corpul monolit – toate detaliile anatomice, precum şi o armă. Piesa datează de la începutul epocii bronzului.
Denumirea de ”menhir”, pentru acest tip de monument preistoric, vine din limba bretonă și înseamnă, în traducere, ”piatră lungă”, dat fiind că este, de regulă, construit dintr-un singur bloc de piatră, în general nefasonat, așezat vertical; monumentul avea un caracter funerar, dar și de cult. Statuile-menhir antropomorfe erau utilizate în sanctuare sau, fixate în poziție verticală pe movile funerare (tumuli), indicau locul unor morminte ale unor personaje cu un anume statut social.
În Dobrogea, mai este cunoscută o singură statuie-menhir. A fost descoperită în anul 1924 cu prilejul construcției terasamentului căii ferate Medgidia-Babadag, când a fost tăiată o movilă funerară situată între Hamangia (Baia) și Ceamurlia de Jos; în prezent statuia este expusă la Muzeul Cetăţii Histria.
Descoperiri de acest gen au fost făcute în țara noastră în Transilvania: în zona dintre localitățile Baia de Criș și Țebea, la Ciceu-Mihăiești (foto 5), Florești, Gherla și Pianu de Jos. Ele sunt cunoscute în nordul și vestul Mării Negre – în Crimeea, Republica Moldova (zona Bugeacului), Bulgaria dar și în Ungaria, fiind legate de ”înmormântările tumulare cu ocru”.
Menhirele sunt foarte numeroase în aşa-numita „civilizaţie megalitică”, răspândită pe o arie largă din vestul Europei.
Statuia-menhir de la Peceneaga va fi expusă la Muzeul de Istorie şi Arheologie.
