DOMNULUI PROFESOR, CU DRAGOSTE: OMAGII PENTRU CEZAR CALENIC

Chiar dacă motive independente de voința noastră ne-au împiedicat să participăm la evenimentul din data de 28 septembrie, momentul acordării titlului de “Cetăţean de onoare post-mortem al Municipiului Tulcea” profesorului Cezar Calenic, fost director al Colegiului „Spiru Haret“ personalitate a vieţii culturale şi sociale a comunităţii tulcene, nu merită nicicum trecut cu vederea…

Iniţiativa acestui proiect de hotărâre a venit din interiorul Asociaţiei scriitorilor judeţului Tulcea şi în mod deosebit din partea unei alte personalităţi ale judeţului şi nu numai, de altfel şi domnia sa cetăţean de onoare, domnul Victor Baumann.

În cadrul ședinței extraordinare, despre regretatul profesor Calenic au vorbit, cu multă dragoste și emoției în suflet, primarul Constantin Hogea, domnul Victor Baumann – Cetăţean de onoare al municipiului Tulcea, domnul Anastasiu Florin– director Colegiul „Spiru Haret”, doamna Popişcă  Aurelia – inspector general şcolar, domnul Marcel Petcu – preşedinte al Asociaţiei Scriitorilor din judeţul Tulcea, consilierii locali Anca Suhov, Corneliu Chistrugă, Aurel Ifrim- redactor șef al revistei Nord Dobrogea Cultural.

Fără alte comentarii de prisos, redăm discursurile rostite de cei enumerați mai sus, discursuri ce au creionat portretul unui om deosebit, o adevărată personalitate tulceană.

Victor Baumann: „Profesorul Calenic este OMUL. O personalitate ce a lucrat pentru Tulcea“    

“Suntem într-un moment deosebit, n-aş spune festiv, pentru că nu îmi place cuvântul, dar este un moment într-adevăr în  care sufletul nostru capătă mulţumirea  care ar trebui  să i se datoreze acestui om, Cezar Calenic!

          In pleiada aurolată de nimbul nemuririi al Colegiului, actualul Colegiu Spiru Haret, Cezar Calenic îşi are un loc bine definit. Şi spun acest lucru pentru că l-am cunoscut în viaţa intimă şi l-am cunoscut ca om participând la viaţa socială, participând la întreaga activitate a municipiului, a judeţului Tulcea.

          Nu poţi să caracterizezi un om decât dacă îl observi în desfăşurarea lui de la început şi până la sfârşit. Cezar Calenic este un om integru, a fost un om integru de la început şi până la sfârşit. Şi spun lucrul acesta atât ca prieten, coleg de liceu, de şcoală, ca prieten după aceea, colegi şi la Inspectoratul Şcolar, am fost colegi şi la Liceul nr.2, am lucrat împreună şi după aceea, când era director şi profesor la Liceul Spiru Haret şi eu eram la ICEM, aveam posibilitatea să ne întâlnim des.

          Ştiam de proiectele lui, ştiam de modul în care îşi susţinea aceste proiecte pentru că Cezar Calenic fiind o fire pragmatică îşi punea în aplicare aceste proiecte, mergând până în pânzele albe. Aşa s-a întâmplat şi cu transformarea liceului în colegiu. Nu vă închipuiţi că s-a făcut pe cale politică sau că se duceau flori ori peşte la nu ştiu care minister! S-a făcut pentru că profesorul Cezar Calenic a avut o documentaţie extraordinară şi a pus-o la dispoziţia celor care urmau să ia această hotărâre.

          Era un om care dincolo de activitatea didactică era un cercetător. Avea fibra aceasta a cercetătorului şi dovadă sunt publicaţiile şi articolele pe care le-a scris  Cezar Calenic.

          In afară de cărţile care sunt probabil mai cunoscute, Cezar Calenic era omul care îşi punea în practică ideile şi ideile acestea de la începutul carierei sale didactice l-au măcinat.

           Imi aduc aminte de perioada când eram tineri profesori la Liceul nr.2, liceu care din păcate s-a desfiinţat, dar care a dat generaţii de elevi care şi astăzi îşi aduc aminte de profesorul Cezar Calenic. Aceste idei mergeau dincolo de posibilităţile de atunci ale şcolii rămâneşti! Ne gândeam: oare vreodată vom ajunge să putem să împărtăşim elevilor noştri altfel decât prin cuvânt cunoştinţele pe care le avem? Ei bine, Cezar Calenic gândea la lucrurile acestea din vremea aceea! Atunci când a venit director de liceu a încercat să le pună în practică şi a creat laboratoare atât la Liceul Pedagogic, la Liceul nr.2 sau la Liceul Spiru Haret.

          Chestiunea este că acesta este Omul, acesta este Omul care s-a impus ca o personalitate pentru că a lucrat atât pentru oraşul Tulcea, cât şi pentru judeţul Tulcea. Dacă ar trebui să-i aducem pe directorii de şcoli din judeţ – şi gândiţi-vă că e o problemă care din păcate şi astăzi este la ordinea zilei: am lucrat cu necalificaţi, cu foarte mulţi profesori suplinitori. Cezar Calenic şi-a format un mănunchi de profesori cu care a lucrat în tot judeţul. Şi eu am încercat să fac acelaşi lucru, dar eu am stat foarte puţin. Era o muncă titanică şi dacă am aduce oamenii aceştia, v-ar spune ce muncă a dus acest om pe teren, nu numai aici, în Inspectoratul Şcolar! Se muncea enorm, pentru că erau foarte mulţi profesori necalificaţi şi trebuia să-i ridicăm.

          Acesta era Cezar Calenic! Nu numai oraşul ci judeţul nostru ar trebui să se mândrească cu profesorul Cezar Calenic!

          Aceasta e partea didactică. Vorbind de partea ştiinţifică, Monografia localităţii lui, Nifon, este un model de monografie! Eu nu mi-am închipuit că un profesor de limba română cunoaşte regulile construirii structurale a unei monografii! Pentru că asta învăţasem eu de la profesorul Sacherdoţeanu, Dumnezeu să-l odihnească, dar la Facultatea de istorie. Istoricii sunt cei care creează monografii. Ei bine, dacă am avea în faţă monografia respectivă, vă daţi seama, este structurată pe cele trei capitole: geografie, istorie, societate. Bineînţeles cu multe subcapitole în interior.

          Omul acesta avea cunoştinţe vaste şi în momentul în care se apuca de ceva, până când nu pătrundea în adâncul lucrurilor nu era satisfăcut! N-a fost niciodată satisfăcut, să ştiţi! Niciodată n-a fost mulţumit de ceea ce a făcut, a vrut să facă din ce în ce mai mult, altceva, tot mai mult! Asta l-a şi măcinat, din păcate!

          Să ştiţi că pentru noi toţi această zi este o mare sărbătoare! Merită chiar mult mai mult şi chiar mă gândeam, de asta am venit la dumneavoastră atunci, mă gândeam cum după atâţia ani nimeni nu s-a gândit că omul ăsta a făcut pentru oraşul, pentru judeţul Tulcea atâtea lucruri! Liceul acesta îi este dator, sigur, foarte mulţi directori au fost, dar parcă nici unul n-a strălucit ca Cezar Calenic!

          De aceea, încă o dată spun că sunt fericit că particip astăzi la acordarea titlului de Cetăţean de onoare post-mortem colegului şi prietenului meu, Cezar Calenic! Vă mulţumesc!„

Anastasiu Florin:„Unul dintre cei mai mari modelatori de caractere pe care i-a avut oraşul Tulcea“         

„Faptul că sunt actualmente profesor de limba şi literatura română, vă rog să mă credeţi, se datorează aproape în exclusivitate profesorului Calenic! Mi-a fost profesor 4 ani de zile şi vă rog să mă credeţi că până acum nu am întâlnit în viaţa mea, în periplul meu educaţional, ca profesor şi ca elev, ca student, un om care să exercite o asemenea fascinaţie nu doar educaţională, ci şi umană asupra ciracilor săi, precum profesorul Calenic!

          Chiar şi în momentul în care teribila boală, care în cele din urmă   l-a răpuns, i-a  luat „trâmbiţa de argint”, cum obişnuia dumnealui să spună, a vocii sale extraordinar de răsunătoare, de fapt boala nu a reuşit decât să-i ia intensitatea vocii, nicidecum şi capacitatea de fascinaţie, care, paradoxal, s-a mărit! Dacă intensitatea vocii a scăzut puţintel, inclusiv noi, cei 30-43 de elevi trebuia să micşorăm şi noi la rândul nostru tremurul nostru, pentru a nu pierde nimic din cuvintele atât de preţioase ale profesorului!

          Consider că ceea ce se întâmplă astăzi este un gest de normalitate, un gest de respect suprem acordat unuia dintre cei mai mari modelatori de caractere pe care i-a avut oraşul Tulcea şi prin asta, unuia dintre cei mai mari de modelatori de urbe, care, spun eu, a fost profesorul Cezar Calenic! Vă mulţumesc!“

Popişcă  Aurelia:„ A influenţat generaţii întregi de copii, de elevi, de profesori“

Inspectorul general Lucica Popișcă

„Incep prin a spune că pentru mine a fost o deosebită onoare să recompun personalitatea complexă a domnului profesor, director, inspector Cezar Calenic. De ce, pentru că eram prea tânără ca să-l cunosc pe profesorul Cezar Calenic, dar au fost suficiente câteva întâniri pe care le-am avut cu dumnealui şi de la început am intuit o personalitate fascinantă, deosebită, care într-adevăr te fascina, te hipnotiza şi de la care aveai ce învăţa!

          De fiecare dată plecai mai bogat de la o întâlnire cu domnul profesor Calenic!

          Cred  că în lumea aceasta există oameni providenţiali, oameni al căror destin influenţează, nu ştiu dacă conştient sau inconştient, destinul altor persoane. Se pare că domnul Calenic a fost un astfel de om!

          A influenţat generaţii întregi de copii, de elevi, de profesori calificaţi sau necalificaţi, pe care i-a îndrumat în perioada în care a fost inspector şcolar la Inspectoratul Judeţean Tulcea, într-o perioadă de frământare, de organizare, în perioada 1968-1974, o perioadă aşa cum a prezentat şi antevorbitorul meu, în care erau foarte mulţi profesori necalificaţi. Marele merit al domnului profesor Calenic a fost faptul că a reuşit din dragoste de oameni, cu blândeţe, cu tact pedagogic, să-i modeleze, să-i înveţe, să fie aproape de ei astfel încât aceştia să plece mai bogaţi de la o astfel de întâlnire, aşa cum am mai spus.

          Nu gratuit, un alt număr mare din învăţământul tulcean, este vorba de domnul profesor Stefan Zăvoiu, fost inspector şcolar, în romanul „Caranfilii” îl prezintă pe domnul Calenic ca personal literar. Şi daţi-mi voie să citesc doar un scurt fragment din acest roman, care conturează această frumuseţe sufletească pe care a avut-o domnul profesor Calenic.

„Nucu află atunci povestea familiei inspectorului, căreia i s-a confiscat toată averea, iar copiii au fost împiedicaţi să urmeze şcolile pe care şi le doreau, din cauză că tatăl lor fusese declarat chiabur şi duşman al poporului”.

          Nucu este tot un personaj literar, un profesor pe care domnul Calenic îl asistă la clasă, în calitate de inspector şcolar. Au discutat o noapte întreagă despre diverse probleme existenţiale, dar în acel moment domnul inspector i s-a confesat tânărului profosor şi s-a creat o legătură deosebită între cele două personaje. Mulţumesc frumos!„

Marcel Petcu: „Scopul lui a fost să facă bine!“       

„In primul rând mulţumesc colegilor mei din Asociaţie şi celorlalţi care sunt prezenţi la această întâlnire! Sunt fericit că am reuşit să depunem această cerere la dumneavoastră şi, bineînţeles, să se bucure de aprecieri!

          Să vorbeşti despre Cezar Calenic este dificil şi nu este dificil pentru că a fost un om al şcolii, ci pentru faptul că a fost omul potrivit la locul potrivit! Ce poate fi mai uşor, mai minunat şi mai fără discuţii?!

          Dacă vrem însă să intrăm în mijlocul acestui om, cei care l-am cunoscut ştim de la mersul uşor legănat, de la privirea semeaţă, de la părul pe care şi-l arunca mereu peste cap, de la modul în care te asculta sau modul în care îţi impunea un lucru, ne dăm seama de personalitatea lui. Era sever, e adevărat, dar copiii l-au iubit tocmai pentru claritatea discursului, pentru dăruirea pe care o avea şi pentru modul în care se comporta cu dânşii.

           La fel s-a întâmplat şi cu cadrele didactice, colegii dânsului. Nu s-a simţit această ruptură de la trecerea de la Liceul „Spiru Haret” la Liceul Pedagogic, la Inspectoratul Şcolar, Cezar Calenic a fost acelaşi om al şcolii, nu s-a schimbat, nu l-a schimbat funcţia, nu l-a schimbat activitatea pe care a avut-o, ci a ştiut că are un scop! Scopul acela a fost să facă bine! Bine înseamnă să vorbim bine româneşte, să gândim bine româneşte! Acesta a fost Cezar Calenic! Vă mulţumesc!„

Anca Suhov: „Vă mulţumim că aţi existat în vieţile noastre!“         

„Până acum, despre Cezar Calenic au vorbit colegi şi prieteni, eu îndrăznesc să iau cuvântul, ca să vorbesc în numele nostru, al celor cărora ne-a fost profesor!

          In viaţa tuturor dintre noi, există profesori care ne comunică informaţii şi există din când în când un dascăl adevărat, un pedagog care pentru asta s-a născut, pentru a crea oameni, a modela personalităţi!

          Personal am avut norocul de a mă întâlni cu câţiva în viaţă, dintre care doi au fost familia Floarea şi Cezar Calenic. Vă mulţumim că aţi existat în vieţile noastre!“

Corneliu-Petre Chistrugă: „A fost un mare profesor“

„Vă mărturisesc că am nişte emoţii acum, aşa cum le-am avut acum peste 40 de ani, când am venit pentru prima oară în Tulcea ca proaspăt  repartizat şi îmi aduc aminte şi emoţiile sunt cu atât mai mari când trebuie să vorbesc despre domnul profesor Cezar Calenic!

    In primul rând a fost un mare profesor, nu că şi celelalte nu ar fi fost de mare valoare!  Acum peste 40 de ani aveam repartiţie la Liceul 2 în Tulcea, unde domnul Calenic era director şi vă mărturisesc că mi-a fost un mare călăuzitor în viaţă! A fost primul model pe care eu, ca proaspăt absolvent de facultate, l-am avut! Nu pot să trec cu vederea că acelaşi lucru pot să-l spun şi despre doamna profesoară Calenic, cu care de asemenea am fost coleg şi cu atât mai mult bucuria mea este de a saluta această iniţiativă de a i se acorda titlul de Cetăţean de onoare al oraşului! Sunt două sentimente care, iată, câteodată duc la un lucru bun, faptul că i se acordă acest titlu imi dă un motiv de bucurie, dar şi de tristeţe pentru faptul că domnul Calenic nu mai există! Este o reparaţie morală şi de bun augur, zic eu, pentru familie, ca acest titlu să i se acorde.

     Doamnă profesoară, vă doresc multă sănătate şi dumneavoastră şi fetei şi să vă bucuraţi şi să ne amintim cu toată lumea despre domnul profesor Calenic!“

Aurel Ifrim: „A fost un om cu autoritate!“

       „Domnul profesor Anastasiu a reliefat ceva din personalitatea pregnantă a domnului Cezar Calenic şi anume vocea şi ţinuta. L-am cunoscut în anul 1970, mă ocupam de teatrul popular din Tulcea şi plăcându-mi cum arată şi cum vorbeşte, l-am rugat să vină director onorific al teatrului. M-a întrebat de ce! Pentru că nu avem un reprezentant serios, cu autoritate, să ne scape de repertoriul care este impus. Teatrele populare aveau un repertoriu scris parcă în batjocură.

A acceptat şi la scurtă vreme a urmat consfătuirea anuală a teatrelor populare din ţară şi a luat cuvântul şi a spus aşa: Se află în sală Paul Everac, se află în sală Aurel Baranga, se află şi alţi scriitori, care atunci când scriu pentru amatori, parcă se gândesc la nişte vite! Nu e bine ce faceţi, iar dumneavoastră, cei din conducerea teatrelor populare de ce acceptaţi aşa ceva? Şi a continuat pe tonul acesta, plin de invective, care la final a ridicat sala în picioare. La sfârşit, criticul literar Parhon a ţinut să spună: Tulcea are în sfârşit un om de atitudine şi teatrul popular sunt convins, va avea o ascensiune!

          Aşa s-a şi întâmplat, l-am convins să şi joace, a jucat în piesa Soare apune, soare răsare. Se dădea un singur premiu I. La festivalul naţional la Bienala Caragiale, Teatrul popular din Tulcea, datorită lui Cezar Calenic a luat premiul I pe ţară, iar Cezar Calenic, ca interpret, a fost laureat al teatrului. A fost şi un recitator extraordinar, un om cu autoritate! Vă mulţumesc!“

Hogea Constantin: „Un exemplu de conduită morală, de  profesionalism, de bunătate, de generozitate“

„Imi revine onoarea şi plăcerea, ca iniţiator al acestui proiect de hotărâre, să vă anunţ şi eu, alături de domnul preşedinte, ca într-o şedinţă extraordinară să înmânăm un titlu de cetăţean de onoare post-mortem, din păcate, marelui profesor Cezar Calenic.

          Legat de ce a însemnat şi ce înseamnă personalitatea profesorului Cezar Calenic, cred că nu există cetăţean al urbei şi nu numai, care să nu aibă cunoştinţă, tangenţă, gânduri, amintiri, fapte legate de această mare personalitate a judeţului nostru.

          Domnul profesor Cezar Calenic a fost şi este în continuare un exemplu de conduită morală, de  profesionalism, de bunătate, de generozitate şi a călăuzit paşii unor generaţii întregi de absolvenţi ai şcolilor pe unde domnia sa şi-a manifestat, dacă vreţi, calitatea de profesor, de dascăl, sunt foarte multe instituţii şcolare la care în decursul carierei domnul profesor a fost atât în calitate de profesor, cât şi de conducător de instituţie şcolară, ultima fiind, cum este bine cunoscut, Colegiul Dobrogean „Spiru Haret”, unde domnul profesor Cezar Calenic intră definitiv în pleiada eminenţilor profesori ai acestei şcoli de renume.

          Din păcate, nu am avut privilegiul şi onoarea să stau foarte mult alături de domnul profesor Cezar Calenic, pentru că, din păcate, activităţile noastre nu au fost să se întâlnească, chiar dacă şi eu, chiar inginer fiind, dar având şi calitatea de cadru didactic, în anumite întâlniri am avut ocazia să-l ascult, să-l văd pe domnul profesor şi chiar îmi aduc aminte, în calitate de vicepreşedinte al comisiei de bacalaureat al Colegiului „Delta Dunării”, pe perioada examenului de bacalaureat am avut atunci într-adevăr realmente privilegiul şi plăcerea să pot să am mai mult timp să stau de vorbă cu domnul profesor Cezar Calenic, domnia sa fiind atunci acreditat pentru ceea ce înseamnă disciplina de limba şi literatura română.

          Nu-ţi trebuia decât câteva minute ca să-ţi dai seama de personalitatea uriaşă a acestui dascăl, ca să-ţi dai seama de principiile morale şi profesionale care îl călăuzeau în activitatea domniei sale, de modul cum ştia să se raporteze la oricine care ar fi vrut să aibă o discuţie cu domnia sa, de timbrul cald, generos şi înţelegător. Deci am avut doar atunci, repet, ocazia să-l cunosc mai bine pe domnul Cezar Calenic.

          Vreau să mulţumesc tuturor celor care aţi avut bunăvoinţa să fiţi alături la acest moment festiv, recunosc că iniţiativa acestui proiect de hotărâre a venit din interiorul Asociaţiei scriitorilor judeţului Tulcea şi în mod deosebit din partea unei alte personalităţi ale judeţului şi nu numai, de altfel şi domnia sa cetăţean de onoare, domnul Victor Baumann.

          Acum catva timp în urmă, domnia sa a venit şi mi-a spus că are mandat din partea Asociaţiei să aibă cu mine o discuţie legată de această solicitare. Evident că în secunda 2 am convenit împreună că acest lucru trebuie să se întâmple şi prima recomandare, primul referat sau primul laudaţio care este anexat la acest proiect de hotărâre, evident aparţine Asociaţiei Scriitorilor, asumat de altfel atât scris cât şi faptic, prin prezenţă, de domnul profesor Petcu Marcel, preşedintele Asociaţiei care ne face onoarea să fie şi prezent aici.

          Mi s-a părut firesc ca acelaşi lucru şi aceeaşi recomandare să o cer şi din partea Colegiului Dobrogean „Spiru Haret”, având o discuţie în acest sens cu domnul profesor Anastasiu, nu întâmplător şi domnia sa profesor de limba română, ocupând actualmente şi funcţia de director al Colegiului – şi domnia sa a răspuns pozitiv, ferm şi prompt şi cu foarte multă generozitate şi dorinţă de a fi de folos acestui demers şi nu în ultimul rând, Inspectoratului Şcolar Judeţean, doamna inspector general Popişcă, pentru că mi s-au părut că sunt instituţiile cele mai potrivite pentru a veni în faţa plenului Consiliului Local cu o recomandare în acest sens.

          Aşadar, repet, cred că semnatarii acestor referate şi nu numai, oameni care au avut privilegiul să-l cunoască mai bine pe domnul profesor Cezar Calenic, am să-i rog să ne spună câteva cuvinte, nu înainte de a saluta cu mult respect şi îndrăznesc să spun dragoste, pe doamna profesoară Floarea Calenic şi pe fiica domnului profesor, prezentă astăzi, doamna dirigintă cum îi spun eu, a fost diriginta fiicei mele şi să-i mulţumesc frumos pentru prezenţă şi fiicei domnului profesor, care a făcut un efort de a fi astăzi alături de noi, pentru a primi pentru tatăl domniei sale acest titlu onorant de Cetăţean de onoare şi, încă o dată, mulţumesc tuturor celor care sunt prezenţi aici, membrilor Asociaţiei Scriitorilor Judeţului Tulcea, delegaţiei din partea Inspectoratului Şcolar, domnului director de la Colegiul Spiru Haret şi celorlalţi prezenţi şi este un bun prilej de a reafirma mulţumirea, aprecierea faţă de ceea ce a reprezentat o mare personalitate locală şi anume profesorul Cezar Calenic“.