European bullshit, cu iz de usturoi

De ceva vreme încoace suntem obligaţi să înghiţim orice sub ameninţarea sintagmei „a zis Uniunea Europeană “sau „a recomandat Comisia Europeană “. Asta în special recent, de când unii au pierdut la fundul gol alegerile şi s-au trezit alungaţi de poporul român şi căutând alinare la străini.
Baba cloanţa şi zmeul s-au transformat în infringment, MCV, corecţie financiară şi alte instrumente apocaliptice de care pe nea Ion sau Vasea din Cardon îl doare fix în pix. Daţi voi banii înapoi pe panseluţe, borduri, autostrăzi inexistente, pavele, etc, că se rezolva multe.
Am râs de m-am prăpădit de faptul că presa a devenit duşmanul numărul unu şi că săracii magistraţi sunt supuşi presiunilor de tot felul. Deci oamenii care instrumentează dosare de corupţie, crima organizată, etc, nu pot rezista presiunilor mediatice? Nasol, păi ar trebui urgent nu să demisioneze, ci să fie daţi afară, pentru că altfel nu se explică de ce cedează aşa uşor presiunilor, în unele cazuri, şi pleacă prin vacanţe exotice plătite, ca să scape de stres îşi cumpără Volvo cu piele albă sau vila orientată spre Meca, să fie zen, vorba unui prieten.
Să plece să se facă pescari sau covrigari, să facă presopunctura şi să scape de stres, dacă nu sunt în stare să reclame un şantaj, o ameninţare sau o conspiraţie. Pentru că dacă nici să se apere conform legii nu sunt în stare, atunci de ce ar mai trebui să credem că sunt în stare să aplice legea corect, dacă se tem de anumite dezvăluiri şi presiuni mediatice?