Flori pentru dascăl

Am cumpărat un buchet de flori si l-am oferit pe stradă unei profesoare. Nu a fost surprinsă,probabil crezând că sunt tatăl unui elev care abia a început şcoala. Nu sunt , până la acest moment mai avem cam trei ani şi ceva.

Am dorit să ofer un buchet de încurajare unui dascăl, o scânteie de speranţă şi curaj pentru ce va fi să vină.

Dincolo de necazurile clasice, salarii, legislaţia mereu alambicată, dezastrele de la examene, elevi care la ore ascultă manele la mobil, tineri care cred cu tărie că Sadoveanu e un fotbalist de la Bacău, Dostoievski este un fost portar al Stelei iar Salman Rushdie un actor indian, dincolo de toate, profesorul este ultimul zid de apărare împotriva extincţiei speciei umane inteligente.

Şi aici sunt uscături, şpăgari, nepăsători, idioţi chiar, dar aceştia se selectează natural, după cum a dovedit timpul. Cu siguranţă că odată cu timpurile şi profesorul trebuie să evolueze.

Modelul dascălului care fermeca elevii tranformând în imaginaţia fiecăruia ora de curs, bătălia cu turcii, coborârea Luceafărului, acum se transformă modern, prin email, într-o demonstraţie 3D a bătăliei de la Podul Înalt iar telefonul cuprinde lejer toate ebook-urile necesare ba chiar mai mult.

Dincolo de aceste tehnologii devenite necesitate, nu uitaţi de buchetul de flori pentru dascăl, legătura reală şi umană dintre suflete, un gest ce are darul de a le reaminti acestora că au fost aleşi să ţină în viaţă specia umană, că sunt responsabili de viitor mai mult decât au început să uite unii şi că sfârşitul poate începe cu ei, din păcate.