Observ o grămadă de oameni fără ocupație care se declara, ca ocupație, drept antreprenori.
Au încercat pe ici pe colo, nu le-a ieșit, schimba formele, orașul, profilul, fug de creditori, de ANAF, își dau puțin cu deodorant la subraț , se transformă iar în altceva, dau sfaturi, zici ca se pricep, iau atitudine legat de modul în care se pune varza murată și de ultimele manevre ale NATO. Deobicei se baga ușor pe sub ușă și pe la un partid sau doua, sa vadă dacă ii baga cineva în seama, proaspeți, necunoscuți, deci pot minți orice, ca nu se prinde lumea. Se baga pe sub piele, ușor, prima data umili, duc gunoiul, toarnă în pahare, pun și contră, apoi încet încet încep să își dea importanță, ba chiar considera că merită, să bage mâna în farfuriile tuturor, chiar mirați ca lumea nu se minunează la prostiile pe care le debitează, apoi când își iau un șut în fund, înfometați, fug schelalaind înjurând că lumea nu ii merită, și o iau de la capăt.
De’, antreprenori se intitulează…De fapt simpli combinator ratați , fără un loc în viață.
