POURRE LE CONNAISSEURS : CÂND SUNĂ MASONUL, PAPĂ ŞI GARSONUL…

Ca drept dovadă că nici masonii nu mai sunt ce-au fost, mulţi ajungând să trăiască din mila publică, mai exact din bani publici după ce maestrul Năstase i-a fericit cu titulatura de „utilitate publică “, în ziua de azi aceştia trăiesc din micul trafic de influenţa, cerşetorii şi alte mici şantaje, care cât de cât mai prind pe la micii masoni de cartier, berărie, etc, de prin târgurile prăfuite…
Doar lojele de cartier mai răspund la telefoanele venite de la bătrâni semi senili împopoţonaţi cu şorţuleţe şi, vorba unui cunoscător „compasul înfipt în fund “, e cam la fel cum sună pe vremuri secretarul de partid de la Bucureşti şi se mai lipea de câte un peşte moca.
http://www.justitiarul.ro/dezvaluiri-premiera-masoneria-forta-malefica-din-spatele-sistemului-corupt-al-justitiei/
Cam aşa au tot sunat telefoanele şi la Tulcea cu mesajul „Am şi eu un băiat de la Bucureşti eşuat pe acolo pe la Tulcea, nu ştie să muncească, face pe formatorul de opinie, aşa, amator, fără studii, poate îl ajutaţi cu ceva, cât puteţi,sa nu il lase iar nevasta… Am zis! “. Formula imperativ conclusivă „Am zis” este o clasică şi arhicunoscută formă de încheiere a edictelor şi comunicărilor oficiale ale masonilor.
Ca de, nu se ştie când ai nevoie, deşi când te iau mascaţii nu mai rămâi nici măcar în şorţuleţ, cum a mai fost cazul în alt rit local, unii s-au executat, alţii au scăpat doar plătind nişte halbe de bere, alţii l-au cuplat urgent la buget să nu slăbească, doar aşa puţin ca să îl lase mestecând, că doar aşa e loja de provincie, ca o masă ceva mai mică din berăria H…