SĂRUT MÂNA DOAMNA DOCTOR!

Doamna doctor Mihaela Vasile

Desconsiderată din păcate de câţiva indivizi fără prea mulţi neuroni, activitatea singurului medic pediatru din Spitalul Judeţean continua cu bune şi rele, cu greutăţile aferente întregului sistem sanitar românesc.
Fără prea multe alte comentări, acestea fiind apanajul unor casnice fără prea multă treabă între două feluri de mâncare dar şi ale unor frustraţi îngropaţi cu tot cu vidanje după alegerile recente, publicam mesajul doamnei doctor pediatru Mihaela Vasile, un mesaj cu mult bun simţ dar parcă şi cu o uşoară urmă de dezamăgire faţă de oameni.
„Bună ziua dragilor!! M-am hotărât să scriu această postare pentru a contracara insinuările că aş avea ceva de ascuns. Sunt medic pediatru în SJU Tulcea. Sunt acel medic care de 4 luni se încăpățânează să mențină secţia de Pediatrie funcţională. Adevărul este că funcţionează la nivel de avarie. Nu este normal nici pentru copiii Tulcei, nici pentru părinţi şi nici pentru personalul secţiei. Am venit în Tulcea pentru că am vrut să merg acolo unde este mai mare nevoie de mine. Până la ora 14 eu fac internări, externări, examene interdisciplinare, urgente majore când mă solicita UPU şi consulturi din ambulator. Adică munca a 5 oameni. Acesta este numărul de medici necesar ca secţia să funcţioneze normal. După ora 14 sunt disponibilă 24 din 24 pentru secţie. Nu de puţine ori am fost solicitată în toiul nopţii. Mi-am trezit soţul (nu am carnet), mi- am lăsat copilul dormind singur şi am plecat la spital. Am acordat atenţie şi sugarului abandonat de cea cu 3 fuste că mai are 7 copii acasă, şi copilului de 2 ani malnutrit şi murdar şi celui parcă scos din cutie. Şi fac asta pentru că îmi iubesc meseria. Am cumpărat pentru secţie medicamente, formule de lapte speciale sau pampers când a fost nevoie. Am tratat şi cazuri deosebite fiind sfătuita de mentorii mei din sju Constantă (acestor oameni le mulţumesc)- Curaj Mihaela!! Părinţii m- au rugat să fac consultaţii şi în regim privat. Am făcut şi asta. Am dat nr. personal părinţilor pentru a le oferi linişte, ştiind că mă pot contacta la ore rezonabile. Am fost mulţumită când părintele a venit la mine înainte de externare şi mi- a spus – d-na Dr. vă mulţumesc. Da vă dea Dumnezeu sănătate!! Asta m-a a motivat să înot împotriva curentului şi să lupt pentru secţie. Aş mai avea multe de spus. Îmi doresc să funcţioneze această secţie. Cu mine sau fără mine. Vă salut!! “
Indiferent de substraturi, cu siguranţă un simplu „Sărut mana doamna doctor “valorează mai mult decât orice facilitate fiscală dar din păcate în România cuvintele solidaritate şi recunoştinţă nu valorează nimic.