ÎN SFÂRŞIT E UN ÎNCEPUT: MAI BINE IARBĂ PRIN PĂR DECÂT ETNOBOTANICE ÎN CREIER
ActualitateZiarul Cultural 7 august 2016 D.C.
A fost Festivalul de Muzică Bună la Tulcea, la Satul Pescăresc, greu pentru organizatori, neimportant pentru cei ce cataloghează orice eveniment după preţul şi temperatura berii şi calitatea micilor. Nu a fost cazul, pentru că în general la Tulcea la astfel de evenimente vine şi lumea în general bună şi în particular nebună.
Da, a trebuit să parcaţi ceva mai departe de scenă, să mergeţi pe jos pe un drumeag neasfaltat, probabil la asta s-au gândit cu regret cei care ar fi putut rămâne acasă la Taraf TV şi la petul rece de bere.
Cu scuzele de rigoare pentru ceilalţi artişti, am fost special pentru Celelalte Cuvinte, aşa cum merg mereu la trupele cunoscute cu drag din vechiurile viniluri de la Electrecord.
Aşa că atunci când te duci să îţi revezi copilăria şi muzică adevărată pe care nu o poate acoperii nici un alt festival cu zeci de mii de waţi, promoteri, reclame, etc, îl dai naibii de drum, îi dai naibii de ţânţari, de bere, şi îţi mişti fizicul până oriunde, mai cu seamă până la marginea oraşului.
Şi din fericire Celelalte Cuvinte a rămas o trupă care te teleportează instantaneu înapoi pe 33 şi 1/3, pentru cunoscători.
Iar fericirea a fost mult mai mare dincolo de ora petrecută în fata scenei. Sincer, mai există speranţă, când vezi şi auzi cum o gaşcă de tineri probabil liceeni, îi cânta lui Calin refrenul celebru „Iarba prin păr “, cu toate versurile. Din nou pentru cunoscători, să porţi tricou cu Mayhem sau Death (ţinând cont că pe vremuri, dacă purtam tricou cu Sepultura ne cam feream să recunoaştem că sună bine Zeppelin), dar să ştii să cânţi refrenul „Iarba prin păr, pe obrajii ei şi pe ochii căprui ce plângeau la zei “arată că muzica bună şi-a regăsit locul şi la Tulcea la Festivalul de Muzică Bună, prin oamenii buni care au participat, prin cei care au organizat, cei care au sprijinit evenimentul şi trebuie să ne mândrim cu faptul că acest moment a avut loc, parafrazând Celelalte Cuvinte, că în sfârşit mai avem parte şi de începuturi, nu doar de sfârşituri…
