L-am văzut zilele trecute pe președintele Consiliului Județean, Victor Tarhon, pe post de mobilier decorativ într-o emisiune tv ce trata problemele din Delta Dunării.
Ceva mai penibil nu cred că am văzut vreodată.
Ditamai președintele de județ stătea ca planta în fasole și se uita cum societatea civilă rezolvă cazuri și probleme pe care el și oamenii lui nu le-au rezolvat de ani de zile.Pe ecrane rulau cazuri de familii disperate, copii fără prezent și vitor, iar el dădea din cap și sporovăia despre aceeași tâmpenie cum că a elaborat o strategie a Deltei,dezvoltare durabilă, etc, în timp ce copii ăia mâncau apă cu griș, tăiau lemne,mureau de foame,de boli,de toate.
Ceva mai penibil nu cred că am văzut vreodată.
Când tu te bați ,de unul singur ce-i drept, cu pumnul în piept, că ai fi mare specialist în administrație publică, dar vine Tatulici,Salvați Delta,etc, să-ți facă ordine în ogradă, e clar cât de specialist în vorbe goale ești.
Când stai și te uiți ca vițelul la poarta nouă cum unii repetă de zeci de ori, spre hazul cunoscătorilor, cum că o ambulanță ajunge în Deltă în 64 de ore,iar tu ca gestionar al județului, nu intervii ca măcar să te miri, să contrazici, înseamnă că îți bați joc de angajații Serviciului de Ambulață Tulcea, care nu ar face atât nici la vâsle.
Când de dragul de a te da și pe tine Tatulici cinci minute la televizor, omiți să precizezi că județul are deja mai multe șalupe de urgență donate de Banca Mondială, ca să nu strici acțiunea oamenilor,ești degeaba.
Când stai și te uiți cum unii fac și ei ce pot, strâng niște zeci de mii de euro din donații,foarte bine, iar tu ca șef peste o instituție cu un buget de zeci de milioane de euro nu ai fost în stare să rezolvi problema, ești penibil și degeaba.
Când șefa de la Protecția Copilului se scuză că nu are cu ce se deplasa în Deltă să verifice starea copiilor, iar tu Consiliu Județean dai sute de mii de euro pe un vapor de protocol ce stă degeaba la mal în așteptarea vreunui ministru dornic de plimbare, sunteți penibili și condamnabili.
Încă odată, ceva mai penibil nu cred că am văzut vreodată.