Am fost rugat de un prieten să particip la un eveniment care a întors urbea noastră liniştită cu fesele în sus:
Stimatul degustător de cornute japoneze a descins de Ziua Femeii în această aşezare paşnică unde şi peştii sunt molcomi. Din cauza unor probleme personale a trebuit să zic pas. Sincer regret şi acum absenţa. Din câteva motive:
Mi-ar fi plăcut să văd atât fericire printre doamne. Sigur au leşinat câteva. Aroma parfumurilor achiziţionate în perioada de şefie a guvernului sigur persistă şi cucereşte.
O parte a presei poate o fi pus şi câteva întrebări de bun simţ. Dar mi-ar fi plăcut să văd şi ce se mai poartă în materie de periat politicieni. Nu de altă dar domnul în cauză îşi deconta numai pieptenele.
Şi ştiu sigur că aşa a fost. Altminteri nu îmi explic de ce de două zile o gaşcă de cunoştinţe de-ale mele de sex feminine au devenit brusc pasionate de politică. Până acum erau scârbite.
Suferind că o mucenică la fiert a venit şi doamna Udrea la pescuit de voturi. Şi a dat-o în bară.
Prietenii mei au rezistat cu brio la farmecele blondei democrate. Nu au postat momentele acelea deosebit de pline de seriozitate politică. Atunci când probabil doamna şi-a etalat vreun pantof de firma sau o poşetă a cărei valoare ar fi dublat veniturile unei localităţi din mediul rural. Ceea ce demonstrează că suntem reprezentanţii sexului tare. De dragul ei domnii din partidul perdanţilor s-au porcăit creştineşte. Farmecele dânsei nu au pacificat zonă ca în cazul eruditului ex-premier văzut acum că o speranţă a democraţiei.
De remarcat ar fi şi altceva: viteza cu care simpatizanţii unei mişcări politice umple spaţiu virtual de tâmpenii. Nu reamintesc publicului că Facebook e un mediu prin excelenţă frivol. Iar politica făcută pe platforma de socializare este la fel de eficientă ca şi comunicatul cu civilizaţiile extraterestre cu ajutorul telefonului cu fise.
Întrebare de final: de ce politrucii sunt asociaţi doar cu partidele politice de stânga?
Am văzut că şi aia de dreapta au politrucii lor. Care, uneori, sunt mai greu de suportat decât aia de stânga. Pentru că cine nu e cu ei automat vrea să distrugă România şi să arunce patria noastră în bezna comunismului. De parcă cineva ar fi scos-o…
Iar asta îi face doar mai greu de suportat. Nu mai originali. şi nu neapărat mai buni.
Recunosc faptul că am făcut un articol fără a fi la faţa locului. Dar nu aş fi de condamnat. La un moment dat cred că în istoria reformată a ţării unii votau în lipsă. Putem face şi un exerciţiu de memorie dacă vreţi.
