“Întâlnirea anuală a fiilor satului Colina (Caraibil) a ajuns în acest an la ce-a de-a VI- a aniversare, care, în decursul acestor ani, s-a transformat într-o adevărată sărbătoare a comunități.
La evenimentul organizat sâmbătă, 26 august, începând cu orele 11.00, în satul Colina, “Întâlnirea anuală a fiilor satului Colina (Caraibil), Consiliului Județean Tulcea a onorat invitația prin prezența la eveniment a domnului vicepreședinte, Gheorghe Luchici și a domnului Mihai Nicolae, consilierul președintelui .
Cei prezenți la manifestări s-au delect cu muzica și dansurile ansamblurilor locale, jocuri și voie bună.
“Sunt impresionat să văd că au venit membri ai comunității din cele mai îndepărtate colțuri ale țarii, chiar şi din străinătate, ca să fie alături de familie si rude la acest eveniment. Prin acest lucru ne dăm seama ce înseamnă, de fapt, comunitatea…. Oriunde ne-am afla, în țară sau în străinătate, sufletele noastre sunt alături de cei dragi nouă, alături de părinții, frații și surorile noastre” a declarant Gheorghe Luchici, vicepreședintele Consiliului Județean Tulcea.
Istoria satului Colina, fost Caraibil, este plină de încărcătură emoțională pentru locuitorii care încă au rămas pe vatra satului, dar și pentru cei care au urmat un alt drum în viță. Această aşezare a apărut anterior anului 1850, fiind locuită de tătari şi turci. În 1900 aceștia încă erau majoritari, la acea vreme în sat funcţionând o geamie cu imam. De atunci, numărul turcilor şi tătarilor s-a redus constant, ei fiind înlocuiţi cu români şi ruşi-lipoveni. În 1850 I. Ionescu de la Brad îl dădea distrus, dar a fost repede refăcut, deoarece în 1900 reapare în statistici, având 366 locuitori. Dicţionarul lui Lahovari pomenea de 379 locuitori, toţi tătari, care se ocupau cu creşterea vitelor şi cultivarea pământului.
Denumirea de Caraibil a fost dată de turcii care locuiau aici și din scrierile datate la acea vreme reiese că semnificația primei părți a numelui nu prezintă nici un dubiu (kara = negru), cea de-a doua ar putea proveni de la ”ibik“ (creastă de cocoş) sau de la ”Ibo“, diminutivul de la Ibrahim, existând şi alte variante. În aceste din urmă cazuri, numele ar semnifica fie creasta neagră de pasăre fie Ibrahim cel negru, nici una din ele nefiind suficient de tentantă, ca să nu mai spunem că nu au legătură cu realitatea geografică, pe care turcii au respectat-o în mare măsură atunci când au botezat localităţile
Prin decretul 799 din 1964 dat de Gheorghe Gheorghiu-Dej, a fost schimbată denumirea satului din Caraibil. Începând cu data de 1 ianuarie 1965 acesta s-a numit Colina. În aceste locuri a existat o aşezare romană peste care, mult mai târziu, s-a dezvoltat una turcească, aşezare care a dispărut între timp.
