În Delta Dunării, focul nu mai este o excepție, ci o obișnuință. An de an, incendii de stuf și vegetație mistuie suprafețe mari, distrug habitate, afectează fauna și pun presiune uriașă pe comunitățile locale. Iar când fumul se ridică peste canale și grinduri, apare inevitabil întrebarea: cine răspunde?
În timp ce Delta arde, ceea ce rămâne constantă în comunicarea publică este altceva: amenzi, controale și sancțiuni.
Amenzile vin repede. Intervențiile, mai greu.
Inspectoratul pentru Situații de Urgență „Delta” Tulcea se laudă periodic cu bilanțuri de controale: sute de verificări, sute de „nereguli”, zeci de sancțiuni. Pentru sezonul estival, cifrele sunt impresionante. Instituția pare extrem de eficientă atunci când este vorba de:agenți economici,pensiuni, restaurante,autorizații, extinctoare,avize și documente.
Dar eficiența administrativă nu ține loc de eficiență în teren.
Când incendiile scapă de sub control în zonele de stuf, oamenii văd altceva: intervenții lente, resurse insuficiente, coordonare slabă și, în multe cazuri, focuri care ard ore sau zile până să se stingă singure sau până intervine natura.
” Când e un pericol iminent localnicii se mobilizează, nu pun baza pe ISU pentru ca ori vin prea târziu, ori nu le merge pompa, cer de la Primarie, de la privați, tot sătenii sunt baza.Apoi vin cu tupeu si dau amenzi ca să își facă norma la buget” spun in cor cei afectați de incendii in satele din Deltă, existând si dovezi video in acest sens, la Crișan de exemplu.
Din acest motiv mai toate comunele din Deltă si-au achiziționat mijloace de intervenție pentru dotarea Serviciilor de Voluntari locali- SVSU.
Delta nu se stinge cu hârtii
Sigur, orice specialist îți va spune că Delta este un teren dificil. Accesul e aproape exclusiv pe apă. Nu intri cu autospeciala ca pe șosea. Vântul schimbă direcția flăcărilor în câteva minute. Este adevărat: incendii în stuf nu sunt ușor de stins.
Însă tocmai pentru că Delta este un mediu special, cei care operează acolo ar trebui să fie mai pregătite, nu mai „dezarmați”.
Într-o zonă în care incendiile sunt recurente,vegetația arde exploziv,distanțele sunt mariaccesul e greu,nu ai voie să te comporți ca într-un oraș. Delta nu este cartierul din Tulcea.
Și totuși, de ce ard suprafețe tot mai mari?
Aici apare întrebarea care doare:
Dacă ISU Delta este atât de activ în prevenție, cu atâtea controale și amenzi, de ce incendiile nu scad?
De ce ard an de an hectare întregi?
De ce nu vedem rezultate, ci doar rapoarte?
Răspunsul simplu, pe care mulți îl șoptesc dar puțini îl scriu, este acesta:
În Delta Dunării prevenția nu trebuie să fie doar „dosar cu șină”, ci acțiune reală pe teren.
Prevenție înseamnă monitorizare reală a zonelor cu risc,patrule eficiente,colaborare cu ARBDD, Poliție, primării,intervenție rapidă înainte ca focul să ajungă de nestăpânit,echipamente adaptate Deltei (ambarcațiuni, pompe, furtunuri, sisteme mobile),planuri operaționale pentru incendii mari, nu improvizații.
Când instituția devine doar „poliția amenzilor”
Orice proprietar de pensiune știe: inspectorii vin, verifică, dau sancțiuni. Se poate spune chiar că în unele cazuri controalele sunt justificate. Nimeni nu cere iresponsabilitate.
Dar problema apare când instituția ajunge percepută astfel:se luptă cu cei ușor de controlat, dar pare depășită de fenomenele cu impact real.
Este ușor să amendezi o firmă pentru o lipsă în registru sau pentru o ușă fără panou. Este greu să stingi un incendiu de stuf de zeci de hectare.
Însă, în mod normal, tocmai acolo ar trebui să se vadă forța ISU.
Delta nu are nevoie de comunicate. Are nevoie de capacitate.
În fiecare vară sau toamnă, când incendiile devin știre, instituțiile scot comunicate. Se vorbește despre „intervenții”, „misiuni” și „mobilizare”.
Dar adevărul îl văd localnicii, ghizii, pescarii:dacă focul e ținut în frâu sau scapă, dacă ajutorul vine repede sau târziu,dacă instituția e prezentă în teren sau doar în controale.
O concluzie incomodă
Este timpul ca lucrurile să fie spuse direct:
ISU Delta pare foarte eficient la sancțiuni și foarte limitat când Delta arde.
Poate nu din rea-voință, ci din lipsă de resurse, management deficitar,strategie slabă pentru incendii în stuf, colaborare insuficientă între instituții.
Dar indiferent de cauză, efectul e același: Delta arde iar oamenii rămân cu impresia că statul știe doar să amendeze.
Dacă instituțiile vor respect, trebuie să îl câștige: nu prin procese verbale,ci prin rezultate.
Pentru că în Delta Dunării, când ia foc stuful, nu arde doar vegetația.
Arde patrimoniu natural, economie locală și încrederea oamenilor.Si ne referință aici strict la zona Deltei, deși probleme ar fi și în rest,și ele nu provin de la pompierii simpli care își fac datoria, conform proverbului „Peștele de la cap se împute!”
