MAESTRU ȘTEFAN COMAN: „Am simțit candidatura mea ca pe o sarcină pe care comunitatea mi-o trasează!“

Despre maestrul Ștefan Coman s-a scris mult, frumos și mai urmează, dar cea mai tare vorbă, scoasă de un mucalit, este că de fapt sunt șapte frați gemeni, așa se explică faptul că de multe ori Fănică pare că este în mai multe locuri deodată, alături de colegi, alături de dansatorii cei mici, de tulcenii care preferă să învețe dansuri populare în loc să meargă la yoga, la spectacol, la festivaluri internaționale, in juriul marilor festivaluri, etc.

„BAFTĂ , ZODIE ȘI CHILIPIR“.MAESTRUL ȘTEFAN COMAN, MARCAT DE DRAGOSTEA TULCENILOR

Dacă despre maestrul Ștefan Coman, ca instituție de folclor, am tot scris și vom mai scrie, de data asta a venit cu ceva nou, cu postura de candidat pentru funcția de consilier județean din partea Partidului Ecologist.

Anunţul privind candidatura dvs și practic întrarea în politică, în premieră, a stârnit mirare. De ce candidaţi și de ce acum?

Ștefan Coman: Mi s-a mai spus că „a stârnit mirare”, iar asta, trebuie să vă spun, mi-a stârnit și mie mirare! Participarea cât mai multor cetățeni cu drept de vot la politică nu face decât să servească democrația, iar din acest punct de vedere „mirarea” de care vorbeați cred că dezvăluie un chip, o înfățișare, nu tocmai lăudabile, pe care fenomenul politic le-a căpătat, în timp, în ochii opiniei publice! Politica, deci, pare a nu mai fi o îndeletnicire sută la sută lăudabilă!
Răspunsul este că am simțit candidatura mea ca pe o sarcină pe care comunitatea mi-o trasează! Candidatura, însă, ca o modalitate obligatorie spre accederea la postura de a sluji comunitatea cu întreaga experiență câștigată până la acești – ușor peste – șaizeci de ani! Sunt familiarizat cu problemele comunității, căci pe tot parcursul meu profesional m-am întâlnit inevitabil cu problemele ei, acestea fiind tocmai contextul în care mi-am desfășurat întreaga activitate profesională! Sunt convins că pot să îi fiu de folos nu doar de pe scenă, ci și din public! Pot și vreau să îi fiu de folos!
De aceea doresc să precizez încă o dată că eu nu intru „în competiție electorală”! Eu nu candidez ca să mă întrec cu cineva! De asemenea, eu intru în alegeri fără să consider că am un adversar politic, pe care, printr-o bătălie politică, trebuie să-l înlătur, căci respect toți candidații!

Cât de greu este să construiești ceva și cât de ușor este să dărâmi?

Ștefan Coman: Nu este greu să construiești ceva dacă ai clar în minte planul construcției, dar nu este nici ușor! După ce capeți această claritate, a proiectului, îți faci necesarul: oameni, unelte, timp, loc etc. Și-ți cultivi mobilitatea gândirii, spre a nu te bloca în „cioturi”! Adică în piedicile inevitabile care apar pe drum. Pe orice drum! Adaptabilitatea e legată de bun simț, e ca o cuplare la normalitate, la realitatea de pe teren și exclude văicărelile și dramatizarea permanentă! Te ajută să nu mai vezi adversari și răuvoitori peste tot!
Și să dărâmi este ușor, dar cred că cei care fac asta trebuie îngrijiți și ajutați să reintre în comunitatea pe care o deservesc, dărâmând! Aplecarea spre dărâmare are cauze nefericite, cred! Copiii, poate, ar trebui de mici crescuți în cultul construirii, nu dărâmării! Explicit, clar, cu exemple!

Cât de importantă este administrația publică, văzută ca punct de sprijin pentru cultură, pentru organisme gen „Baladele Deltei”?

Ștefan Coman: Nu numai pentru organisme gen „Baladele Deltei”, ci pentru orice fel de organisme, în toate domeniile: cultură, sport etc., este foarte importantă administrația publică, atâta timp cât trăim într-o lume reglementată! Oamenii care nu se cunosc și persoanele publice care nu colaborează comunică indirect, prin intermediul administrației publice, astfel participând la armonia socială! Administrația publică, aplicând legile și veghind la aplicarea lor, ne ajută să nu ne dăm în cap, să trăim normal, fiecare cu interesul lui, neincomodându-i pe alții cu interesele lor, spre binele general. În acest bine general intră și cultura și fără ea acest bine general nu ar mai fi deloc și nicăieri! Din acest punct de vedere, administrația publică este datoare să-și cunoască absolut toate obligațiile care-i revin și să evite cât se poate de mult principiile „creșterii prețului” și „tăierii fondurilor”, ca soluții spre binele comunității! Este cunoscută întrebarea retorică a lui Winston Churchill, prim-ministrul Marii Britanii atunci când, în timpul războiului, i s-a propus să „taie” din bugetul Culturii: „Și atunci de ce ne mai batem?”! E foarte importantă administrația publică și sunt foarte importanți și oamenii care o conduc și o mobilează, deci! Este important ca acești oameni să fie familiarizați cu ideea că din educația copiilor, a tinerilor, nu trebuie să lipsească frumosul și cultura! Atunci vor lua astăzi decizii care îi vor îndrepta pe aceștia spre o statură armonioasă, mâine!

Ce își mai poate dori ca realizări un profesionist precum Ștefan Coman, ce planuri de viitor sau proiecte, mai aveți?

Ștefan Coman: În primul rând, îmi propun „să fiu acolo cu folos”! Asta s-ar traduce – în mare – prin inițierea și susținerea unui dialog permanent cu toți liderii instituțiilor de cultură din municipiu și județ, ținând de administrațiile județene și municipale. Doresc ca acest dialog prietenesc să se deruleze în scopul realizării unui program minimal cultural de acțiune în comun, unanim consimțit și asumat, în funcție de sărbătorile calendarului cultural, de sezonul turistic și de evenimente. Menirea acestui program va fi aceea de a potența energiile creatoare și interpretative din mediul cultural instituțional și non-guvernamental local spre a acționa coordonat și – atunci când se consideră necesar – simultan, în scopul creșterii amploarei, precum și nivelului de calitate și performanță a actului cultural în județul nostru în care turismul este o componentă economică de bază. Tocmai de aceea în nordul Dobrogei, în Tulcea, dar de fapt în toată Dobrogea, cultura și sportul trebuie să lucreze în concordanță cu respirația turismului, pe același ritm, în rezonanță! Turistul trebuie să poată găsi la noi tot, de la nivelul de masă la nivelul elită. Sigur că nu e ușor, dacă mă întrebați asta, dar nu este nici imposibil! Pentru asta, însă, trebuie să ne asumăm o strategie în baza căreia să ne coordonăm eforturile.
Programul în cauză trebuie privit din acest punct de vedere nu are menirea de a înlocui programele de activități ale instituțiilor culturale participante. De asemenea, conform adaptabilității pe care mi-am educat-o, concretul din teren și neprevăzutul vor avea rolul de a mă ține fixat în realitate!