Obiective turistice în Mahmudia

Cetatea Salsovia

Cetatea Salsovia, din marginea Mahmudiei, ca si vestiigiile arheologice presarate pe intreg teritoriul comunei atesta o intense si indelungata populare a acestor meleaguri din secolul al Iv-lea i. Hr. Pina in perioada feudal timpurie.

In decursul anilor comuna Mahmudia a fost locuita de o populatie ce a atins si cifra de 20000 de locuitori, populatie eterogena formata din romani, turci, tatari, rusi, lipoveni, ucraineni si bulgari.

Dupa anul 1970, cind in imprejurimile comunei a fost descoperit cel mai mare zacamint de calcar din Dobrogea, materie prima necesara Combinatului Siderurgic Galati, Mahmudia cunoaste o dezvoltare economica deosebita pina in anul 1989.

Asezarea geografica ofera locuitorilor posibilitati de dezvoltare a turismului, a agroturismului de practicare a pescuitului, de crestere a animalelor, de cultivarea unor suprafete situate la terasa si in zona indiguita si nu in ultimul rand de revigorare a mestesugaritului traditional din papura si rachita. Salsovia
Trecutul localitãții nu poate fi despãrțit de existența cetãții Salsovia, fortãreațã romano-bizantinã și apoi reședințã episcopalã, situatã pe un platou al ultimei coline ce dã înspre Dunãre a dealurilor Beștepe.
C. Giurãscu, în „istoria Românilor”, aratã cã unul dintre drumurile construite de romani pornea din Transmarisca (turtucaia) și se oprea la Salsovia (mahmudia), urmând calea Dunãrii.
Un alt mare istoric, Vasile Pârvan, stabilește locul cetãții Salsovia în vestul așezãrii de astãzi, pe un platou ce coboarã din versantul colinelor Beștepe, dominând brațul Dunãrii cu o diferențã de nivel de 20 de metri. Tot în aceastã zonã s-au descoperit urmele unui grup de locuințe arhaice cu vatrã de foc și o ceramicã brutã, neincizatã, de tip getic.

În anul 200 e. N. , Salsovia este amintitã ca cetate romanã existentã în timpul domniei împãratului Valens, când goții au ars-o din temelii. Obiecte care pãstreazã urmele acestui incendiu se aflã încã la muzeul școlii din Mahmudia.

Dãrâmatã de goți în secolul al Iv-lea, cetate Salsovia a fost refãcutã, continuând sã existe pânã în secolul al Ix-lea.

Vestigiile cetatii Salsovia

Vestigiile cetatii Salsovia – din timpul imperiului romano-bizantin, sunt amplasate pe un promontoriu la baza caruia se afla bratul Sf. Gheorghe.
Cetatea a functionat drept castru militar inca din prima jumatate a sec. Iii, (itinerariul Antonini si Tabula Peutingeriana), ulterior, ca anexa la Legiunile militare romane.
La sud de cetate, pe un platou intins, in epoca romana se afla o asezare civila aparata din trei parti de vai naturale, cu maluri abrupte.
Castrul a fost, foarte probabil, distrus in vremea lui Valens. Locuirea este reluata in epoca feudal-timpurie (dupa probabila distrugere a castului in vremea lui Valens), in apropierea cetatii dezvoltandu-se o asezare rurala, marturie fiind monedele datate in sec. Xi. Zidurile cetatii antice, groase de 2 m, au fost afectate pana in zilele de astazi atat de factorii naturali de eroziune cat si de efectele celui de-al doilea razboi mondial si de extragerea pietrei de catre localnici. Ca urmare a unor prospectiuni arheologice desfasurate in anul 2004, in partea de Nord a sitului, in interiorul cetatii, a aparut fundatia unui zid de piatra cu latimea de 0, 8 m.

Pestera Tunel

Localizare si cai de acces: situata pe malul drept al bratului Sf. Gheorghe, langa debarcader.
Intrarea este orientata N-NE si are dimensiunile 1,8/1,5m, este ascendenta, cea ce ne indica posibilitatea iesirii apei din ea.
Pestera este dezvoltata pe o singura galerie cu o lungime de 19,20m, pe directia NNE-SSV. Situata la altitudinea absoluta de 15m si cea relativa de 8m (fata de malurile Dunarii). Inaltimea galeriei variaza intre1,8m si 1m.Geneza acestei pesteri este controversata, daca se ia in calcul dimensiunile ei si profilul galeriei unice.
Se presupune ca a luat nastere prin eroziunea apelor unui mic afluent al fluviului care iesea din pintenul de calcar. O alta explicatie ar fi saparea acesteia in timpul construirii cetatii antice, din perimetrul actualei comune, piatra fiind utilizata la unele edificii. Oricare ar fi explicatia genezei ei, cu cat patrundem mai adanc in ea se pot observa straturile de calcar, de culoare cenusiu inchis.
Pestera nu prezinta nici un fel de urma de concretionare, apa este prezenta numai in stare de condens in cantitate redusa, fara a avea concentratia necesara de dioxid de carbon pentru a dizolva pasnic calcarul. Nu s-a observat nici o alta activitate a apei fie ea si pluviala. Pestera este clasificata fosila din motivele invocate mai sus.

Conditii de vizitare: Aceasta nu prezinta dificultati majore. Necesita doar sisteme de iluminat si un minim de echipament de protectie.

Casa Pescarului

Reprezintă un mini-muzeu initiat de comunitatea locala care oferă vizitatorilor secvenţe din viaţa comunităţilor de pescari din Delta Dunării. Pe durata sezonului estival, Casa Pescarului găzduieste expoziţii temporare tematice, intenţia comunităţii fiind de a realiza diverse parteneriate cu pensiuni locale ce vor oferi turiştilor preparate tradiţionale locale. La Casa pescarului se poate servi un peşte prăjit, un borş de peşte gătit de localnici, iar amatorii au ocazia să înveţe să gătească pe loc, chiar ei, o ciorba de peşte ca în Delta Dunării. La „Casa Pescarului„ sunt expuse permanent obiecte funcționale din gospodărie, diverse produse de practică meșteșugărească, scene din viața domestică a familiilor tradiționale de pescari. Pe durata sezonului estival, Casa Pescarului va putea gazdui expoziții temporare tematice, intenția comunității fiind de a realiza diverse parteneriate cu pensiuni locale ce vor oferi turiștilor preparate tradiționale locale. Obiectele expuse sunt uneltele pescaresti traditionale (vintire, setci, rostogoale, pripoane, ceaune, linguri de lemn şi alte ustensile gastronomice.

Atelierul de papura

Este singurul în incinta căruia se realizează produse din papură cu valoare de brand de pe teritoriul Deltei Dunarii. Specifice atelierului de la Mahmudia sunt originalitatea modelelor şi pictura în culori tari, ca de exemplu albastrul folosit în arhitectura rusească tradiţională. Papura este o planta specifica zonei, care poate atinge inaltimi de pana la 4 m, are frunzele late de 1-2 cm, bazale, liniare si plate iar frunza de pana la 1 cm latime. Dupa ce in anii comunismului a cunoscut o relansare de tip cooperatist – Cooperativa Mestesugareasca `Delta Dunarii` avea sectii si filiale in majoritatea localitatilor Deltei, produsele fiind livrate atat pe piata interna cat si pe cea externa, mestesugul traditional s-a pierdut din nou, inca de la inceputul anilor 90. Actualmente, doar doua ateliere, infiintate dupa 2000 – functioneaza la Mahmudia si Chilia Veche. Cu o strategie de marketing corespunzatoare, produsele din papura ar putea reintra pe piata interna si externa, atat sub forma de obiecte artizanale cat si ca recipiente decorative (sticle si borcane imbracate in papura) pentru produsele gastronomice specifice Deltei Dunarii (peste afumat, miere, tuica, etc.).

Observatorul de pasari

Asezat optim pentru a vedea o mica balta formata prin spargerea digului pana la Bestepe, o salba de mici lacuri ni se dezvaluie privirii. Lacurile sunt populate de zeci de specii de pasari care gasesc liniste aici din martie pana toamna tarziu. Pot fi admirate din observator sau chiar de pe mal.

Muzeul scolii

Muzeul şcolar este în cadrul Liceului Teoretic `Vasile Becalu` şi deţine circa 300 de obiecte. Sunt expuse: monede; vase amfore, cioburi antice provenite de la Cetatea Salsovia (cetate situată în zonă); obiecte etnografice.