REPORTAJ: TULCENII PROŞTI ŞI OAMENII LEGII

Imagine de vineri seara,valabila si in 1999 si probabil si in 2029(foto Adevarul)

Acum vreo 14-15 ani colegul Drăniceanu, reporter tinerel, trântea un reportaj spumos despre dejecţiile şi scandalurile de pe strada Nicolae Bălcescu, pe la numărul 48, acolo unde locuieşte un neam de etnici rromi, aşa cum sunt numiţi în Uniunea Europeană. Semn că milioanele de euro din fonduri nerambursabile, asociaţiile pentru şcolarizare, spălare, etc, dedicate aceleiaşi etnii, au fost de mare folos, aseară, după vreo 14-15 ani, ce îmi văd ochii, în cadrul unei acţiuni de imagine a Poliţiei, din nou acelaşi neam, de data asta cu un mini scandal aplanat de cei de la Ordine Publică.
„Rahat cu apă rece “ar zice un prieten otoman. Şi aşa şi este. De muuuuuulti ani de zile pe strada respectivă, de la casă şi neamul respectiv au curs la vale zoaiele pe strada locuită cu onor de un ales al neamului roman, deputat se numeşte, scandalurile diurne şi nocturne, s-au revărsat din boxe valuri de muzici orientale, miresme de tot felul. Orice locuitor al străzii avea habar de vitele tăiate şi tranşate în curtea din spate a respectivilor, despre multe alte ilegalităţi, degeaba, la fel de degeaba au curs şi în sens invers, de la vecini spre casă respectivă şi diverse sedii ale autorităţilor locale reclamaţiile vecinilor.
„Ce să le facem domne, îi amendam odată, nu plătesc, degeaba “erau lămuriţi plătitorii de taxe care aflau de la oamenii legii că sunt proşti. Sunt proşti pentru că plătesc taxe, plătesc utilităţi, respecta legi şi regulamente şi au încredere în autorităţile plătite de ei ca să le rezolve doleanţele.
De câte ori au apelat oamenii la sectorist, poliţist, etc, nici ei nu mai ştiu, cert este că pe recalcitranţi îi doare în cot, sunt etnici şi au drepturi, chiar dacă au şi zoaie pe care le revarsă pe stradă, copii care aruncă pietre în trecători şi maşini şi alte apucături europene. Mai nou revin din Portugalia, acolo unde cerşesc cu spor de ceva vreme, şi cu ceva noţiuni de discriminare pozitivă: „Nu mai putem de gabori, dacă ne supără urlam până ne dau şi despăgubire, nu intra ei cum vor, nu mai ţine cu bătaia, ne doare în cot de ei “îi lămuresc pe vecinii care încă mai cred că există ordine şi linişte publică şi oameni care se ocupă cu asta.