Ziarul de Tulcea

www.ziaruldetulcea.ro

Revoluţia de la Tulcea, amintiri cu Barbu Popescu și Iliescu! Revoluţia de la Tulcea, amintiri cu Barbu Popescu și Iliescu!
    foto arhivă ziarul ACUM Un simplu telefon de felicitare, primit din greşeală de preşedintele Frontului Salvării Naţionale din Tulcea pe 24 decembrie... Revoluţia de la Tulcea, amintiri cu Barbu Popescu și Iliescu!

 

 

foto arhivă ziarul ACUM

Un simplu telefon de felicitare, primit din greşeală de preşedintele Frontului Salvării Naţionale din Tulcea pe 24 decembrie 1989, din partea tovarăşului Ion Iliescu, dezvăluie faptul că fostul val comunist era pregătit deja să preia puterea, chiar şi de la revoluţionarii amatori

 La Tulcea preluarea puterii s-a făcut fără vărsare de sânge şi fără un singur glonte tras.   Lumea a început să se adune în Piaţa Civică pe data de 22 decembrie 1989, în jurul orei 10.Primele grupuri au fosţat intrarea în sediul judeţenei de partid şi imediat s-a constituit primul Front al Salvării Naţionale, format din 17 persoane, preşedinte fiind ales avocatul Constantin Ciubotariu.Ulterior lista cu membrii frontului s-a lărgit până la 53 de peroane .După patru zile de existenţă, pe 26 decembrie,  prima conducere a fost înlăturată prin presiuni şi ameninţări, fiind înlocuită de o alta, în frunte cu fostul prin secretar din perioada comunistă, Constantin Barbu Popescu.Surpriză, instalarea fostului secretar comunist era aşteptată şi chiar a fost salutată, din eroare, anticipat, de Ion Iliescu!

„Cred că Iliescu a avut o surpriză neplăcută la Tulcea!“

Avocatul tulcean Constantin Ciubotariu spune că a ajuns întămplător preşedintele primului Front al Salvării Naţionale din Tulcea.Fără mari aspiraţii, a organizat treburile aşa cum s-a priceput şi timp ce patru zile,adevăraţii revoluţionari, cei care au pătruns printre primii în sediul fostei judeţene de partid au crezut că pot face istorie de capul lor.Ciubotariu povesteşte că primul semn de întrebare l-a avut atunci când a fost felicitat de tovarăşul Ion Iliescu. Eroarea a fost că, cel ce sunase, îl felicita pe un fost lider comunist pentru preluarea puterii!

„Am fost sunat din partea Frontului Salvării Naţionale de la Bucureşti, nu pot să spun cine era, un lucru este cert, am primit personal un telefon în care am fost felicitat de către tovarăşul Ion Iliescul, zice, vă felicit tovarăşe Barbu Popescu pentru preluarea funcţiei de preşedinte al revoluţionarilor de la Tulcea.Am zis, domnu, nu mă cheamă Barbu Popescu! Ce naibii ăsta nu ştie că a căzut comunismul, Barbu Popescu nu mai e de mult la conducerea judeţului, nu mi-a picat fisa că ei aveau o altă organizare pregătită!“ rememorează momentele de acum douăzeci şi doi de ani Constantin Ciubotariu.

Eroarea se transformă în realitate!

Barbu Popescu

Reparând probabil eroarea organizatorică , cei care se aşteptau ca fostul comunist Barbu Popescu să fi preluat deja puterea la Tulcea, au pregătit o lovitură împotriva revoluţionarilor care s einstalaseră ca amatori pe posturile deja pregătite pentru o nouă structură, alcătuită din vechi tovarăşi.

„După două zile de la telefonul respectiv a venit Barbu Popescu şi a preluat funcţia! El ştia că la Tulcea trebuia să fie Barbu Popescu, dar eram eu, eram alţii. Am fost chiar ameninţaţi cu împuşcarea dacă nu plecăm acasă, să lăsam locul foştilor comunişti conduşi de Barbu Popescu“ mai povesteşte Ciubotariu.

Diversiunea Barbu Popescu

În timp ce tulcenii mureau departe de casă la Tulcea s-a declanşat prima bătălie pentru „ciolan“. Pe 25 decembrie pe străzile oraşului a apărut o staţie de radioamplificare mobilă, care invita populaţia pentru întâlnirea cu tovarăşul Popescu Barbu-fost prim-secretar al judeţului Tulcea, la orele 18.00 în Piaţa Civică. La acea oră mulţimea era din nou în piaţă, manifestându-şi evident bucuria că Popescu Barbu să se alăture şi să sprijine CFSN. Popescu Barbu însă nu era de găsit. Văzând că trecuse deja de ora 18.00 şi Popescu Barbu nu a apărut, în rândul mulţimii au început să apară semne de nelinişte.

„Reprezentantul militar, Pârvu Nicolae, a încercat să liniştească spiritele explicând că nu ştie nimic despre prezenţa lui Popescu Barbu în municipiu şi dacă va veni, va fi bine primit. După puţin timp a apărut în balconul de la etajul I, coborând de la etajul VII, unde erau birourile gărzilor patriotice şi unde el se afla încă din cursul zilei, evitând însă să ia legătura cu comitetul revoluţionar. Ulterior am aflat că acesta a fost adus de la Constanţa de colonelul Bacalu şi introdus în clădire cu ajutorul maiorului Vornicescu şi ziaristul Şeitan“, povesteşte revoluţionarul Viorel Tinică.

Tot aceştia mobilizaseră şi populaţia în Piaţa Civică. Mulţimea a fost de acord ca preşedinte al CFSN să fie Popescu Barbu, iar Ciobotaru Constantin să fie vicepreşedinte, dar după ce mulţimea a părăsit Piaţa Civică,mai rămăseseră totuşi în jur de 100 de persoane, în sediu au avut loc nişte discuţii din care reieşea că Popescu Barbu nu a procedat corect, cerând mulţimii să desfiinţeze vechiul comitet, fapt pentru care reprezentantul militar, Pârvu Nicolae l-a sfătuit pe Popescu Barbu să renunţe la „actul să de binefacere” şi să se reîntoarcă la Constanţa, ceea ce s-a şi întâmplat. Pe data de 26 decembrie, în jurul orelor 8.00-9.00 o coloană de autoturisme din Tulcea l-au readus pe Popescu Barbu şi l-au repus în drepturi, acesta ajungând ulterior şi parlamentar de Tulcea.

Barbu Popescu, pe axa Iliescu-Brucan-Roman

Jurnalistul tulcean Dan Arhire a participat la evenimentele din decembrie 1989 încă din prima zi, din 22 decembrie. Spune că în România este clar acum că a avut loc o revoluţie, pentru că orice revoluţie este urmată de restauraţie. În Tulcea, restauraţia a venit după patru zile, purtând pe umerii ei pe Barbu Popescu, pensionar, fost prim-secretar al judeţenei de partid, Tulcea, fost ambasador al lui Ceauşescu.

„Până la urcarea la putere a domniei sale, în Tulcea s-a desfăşurat adevărata revoluţie, mai mult deci cu patru zile, decât în Bucureşti. Pentru un observator lucid, neimplicat sufleteşte în evenimente, lucrurile ar fi fost clare din momentul preluării puterii la nivel central de către echipa Iliescu – Brucan – Roman“ spune Dan Arhire.

Pentru cei din Comitetul Judeţean al Frontului Salvării Naţionale Tulcea, lucrurile nu au fost atât de clare, şi timp de patru zile şi patru nopţi , fără odihnă, au continuat ”să facă revoluţie”, expunându-se unor riscuri pe care, în parte le cunoşteau, în parte le ignorau cu desăvârşire. În aceste patru zile, forţele restauraţiei au lucrat, subteran, fiind numeroase şi bine organizate, în timp ce membrii comitetului tulcean preluau din mers o situaţie instabilă, incertă, fără să dispună de o organizare bine definită şi fără să-şi cunoască adversarii.

„Noi am rezistat până pe 26 decembrie, ca revoluţionari picaţi de pe stradă la putere, neştiind că se pregătise ceva, deşi telefonul care îl căutase şi felicitase din partea lui Iliescu pe Barbu Popescu, venise deja de două zile, pe data de 24.Am plecat la Bucureşti , conducerea primului Front, să ne plângem, că au venit comuniştii înapoi şi au preluat puterea. Am vorbit cu Dan Marţian, care era omul lui Iliescu, a spus , da tovarăşi, o rezolvăm, şi a rezolvat-o până în gard!“ mai spune avocatul Ciubotariu.

Autor:Cristian Dogaru

Publicat în ziarul Adevărul.