„Au trecut zece ani de când sunt primarul Comunei Luncavița, de când am fost ales prima dată într-o funcție care mă onorează și mă responsabilizează permanent și parcă din ce în ce mai mult. Zece ani în care viața mi se schimbă încontinuu, câteodată în fiecare zi, cu trăiri intense, de la agonie la extaz, cu necazuri și bucurii, cu eșecuri și succese, cu oscilații permanente ale cotidianului, ale gândului, sau ale sternului.
În cei zece ani, am învățat multe, cel puțin așa trăiesc cu impresia, că am dobândit multe cunoștințe, utile sau nefolositoare, viața fiind „sursa” progresului sau regresului fiecăruia dintre noi. Am descoperit oameni, sentimente, locuri, țeluri, temeri și m-am simțit de foarte multe ori Columb sau Magellan, ori de câte ori trăiam noutatea sau mi se confirma un vis. Am râs mai mult decât alții, am plâns mai ușor decât mulți, am muncit mai puțin decât aș fi putut, am dormit mai greu și m-am trezit mai devreme decât mi-a recomandat medicul.
Aș fi ipocrit să nu spun că m-au încercat și sentimente de invidie, ură și mândrie, sau că puteam dărui mai mult, oricum voi fi la rându-mi judecat după fapte, la fel ca toți de Dumnezeu și mai mult decât alții de instituțiile de control, de instanțe, dar cel mai important, de oamenii care m-au ales.
Au trecut zece ani în care, alături de colegi, de prieteni și chiar uneori și de dușmani, am pus umărul (sunt convins de asta!) doar la 10% din câte ar fi trebuit să se realizeze în comună. Trăim în secolul al XXI-lea și nu este firesc ca astăzi, într-un sat european, să nu existe drumuri asfaltate, să avem încă multe deficiențe, pe care, în calitatea ce o am, mi le asum în totalitate. Mai este mult și foarte mult de construit și îmi doresc ca indiferent de statutul ce-mi va rezerva viitorul, să pot contribui alături de câți mai mulți oameni, care iubesc aceste locuri, la dezvoltarea teritoriului administrativ, în toate ramurile, edilitare, economice, sociale sau culturale.
Pentru acești zece ani mulțumesc în primul rând cetățenilor care m-au ales de trei ori consecutiv, deoarece ei mi-au acordat această șansă, de a lupta pentru idealurile colectivității noastre. Eu nu mă pot numi „politician”, ci mai degrabă „administrator”, dar pentru că politica este stratagema care caracterizează administrația publică, pot afirma cu certitudine că unica mea platform program este cea a cetățenilor Comunei Luncavița!
Mulțumesc celor care m-au ajutat în tot acest timp și pe care nu-i cunoșteam înainte, fără de care multe lucruri frumoase nu ar fi existat. Am colaborat cu marea majoritate a factorilor de decizie locali și centrali, președinți de consilii județene sau miniștri, cu personalități culturale, cu intelectuali, care mi-au devenit prieteni sau dușmani și care mi-au „călit” experiența. Am susținut și apreciat permanent pe cei care au sprijinit mediul rural indiferent de culoarea politică a primarului și de multe ori am atras atenția, sau am ripostat față de acțiuni pe care le-am considerat greșite, indiferent de numele sau puterea persoanei decidente.
Mulțumesc familiei și prietenilor apropiați că îmi sunt alături și îmi tolerează de multe ori lipsa, repezeala, închiderea bruscă a telefonului, nervii și multe alte greșeli pe care le fac față de ei. Îi iubesc și le promit că voi încerca să fiu mai atent, mai calm și mai aproape de ei, iar dacă mai apuc pensia, le voi organiza cele mai frumoase vacanțe și distracții din lume!
La zece ani, deși pare greu de crezut, încă sunt optimist. Cred cu tărie că noi românii vom ști să evoluăm pozitiv și că vom trăi mai bine. Cred că toți vom deveni mai responsabili și mai eficienți. Cred că vom ști în egală măsură să cerem și să oferim.
Acum zece ani, la 20 iunie 2004, eram ales la vârsta de 26 de ani primar al unei comune care uitase să viseze. Cât voi îndeplini această funcție îmi merit și injuriile și stresul. Laurii îi acordați dumneavoastră, însă eu vă cer doar să mă credeți, că iubesc Comuna Luncavița!
Vă mulțumesc!“
Ștefan ILIE
